CONSULTĂ DEX |
Verbul a despăgubi conjugat la prezent
Verbul a despăgubi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a despăgubi conjugare la condițional prezent
Verbul a despăgubi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a despăgubi la conjunctiv prezent
Conjug a despăgubi la imperfect
A despăgubi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a despăgubi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a despăgubi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a despăgubi la perfectul compus
Conjugă a despăgubi la viitor anterior
|
Definiție din
DESPĂGUBÍ, despăgubesc, verb IV. tranzitiv (Urmat adesea de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «pentru» și arătînd paguba) A plăti cuiva echivalentul unei pierderi (mai ales materiale) pe care a suferit-o, a compensa o pagubă, o lipsă. vezi indemniza. A despăgubit pe toți anchetații de-atunci, deși n-ar fi fost obligat. REBREANU, R. I 234. Faptul că mi-au rămas însemnările.... mă consolă, dacă nu mă și despăgubește, de toate pierderile. M.Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. CARAGIALE, C. 24. Despăgubește-mă, lele, De părăluțele mele. MARIAN, S. 38. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» și arătînd indemnizarea) Îl despăgubește cu vorbe goale. ♦ reflexiv A lua echivalentul unei pierderi (mai ales materiale). Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi... genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor. IBRĂILEANU, A. 108. Din pricina musteților și sprincenelor mele care seamănă cu ale dumitale, mi-am pierdut clientela și m-am hotărît să mă despăgubesc pe altă cale. HOGAȘ, DR. II 156. |