CONSULTĂ DEX |
Verbul a desfereca conjugat la prezent
Verbul a desfereca conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a desfereca conjugare la condițional prezent
Verbul a desfereca conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a desfereca la conjunctiv prezent
Conjug a desfereca la imperfect
A desfereca conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a desfereca conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a desfereca la perfectul simplu
Conjugarea verbului a desfereca la perfectul compus
Conjugă a desfereca la viitor anterior
|
Definiție din
DESFERECÁ, desférec, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. reflexiv (Numai la persoană 3; despre roți, prin extensie despre car) A pierde șinele de fier. Și nu ne-am mai putut duce, Că carele ni s-au desferecat. TEODORESCU, P. P. 181. 2. tranzitiv A desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. (Ironic) Am desferecat moara și-am scăpat-o pe apă... Acum, mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. • figurat Nu-ți poți imagina ce ușor deschide ușile și desferecă gurile. C. PETRESCU, C. vezi 283. • absolut Faur două săptămîni ferecă, iar două desferecă (= februarie îngheață și dezgheață). • reflexiv Sînt legat în lanțuri și nu pot să mă desferec. BENIUC, vezi 109. 3. reflexiv (Despre pietrele de moară) A se toci, a-și toci zimții de pe fețele interioare (între care sînt zdrobite boabele). |