Conjugare a descleșta

Conjugarea verbului a descleșta: eu descleștez, tu descleștezi, el ea descleștează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a descleșta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a descleșta”!

Verbul a descleșta conjugat la prezent

eu descleștez
tu descleștezi
el ea descleștează
noi descleștăm
voi descleștați
ei ele descleștați

Verbul a descleșta conjugat la viitor

eu voi descleșta
tu vei descleșta
el ea va descleșta
noi vom descleșta
voi veți descleșta
ei ele vor descleșta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a descleșta conjugare la condițional prezent

eu aș descleșta
tu ai descleșta
el ea ar descleșta
noi am descleșta
voi ați descleșta
ei ele ar descleșta

Verbul a descleșta conjugare la condițional perfect

eu aș fi descleștat
tu ai fi descleștat
el ea ar fi descleștat
noi am fi descleștat
voi ați fi descleștat
ei ele ar fi descleștat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a descleșta la conjunctiv prezent

eu să fiu descleștez
tu să fii descleștezi
el ea să fie descleșteze
noi să fim descleștăm
voi să fiți descleștați
ei ele să fie descleșteze

Conjug a descleșta la imperfect

eu descleștam
tu descleștai
el ea descleșta
noi descleștam
voi descleștați
ei ele descleștau

A descleșta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu descleștasem
tu descleștaseși
el ea descleștase
noi descleștaserăm
voi descleștaserăți
ei ele descleștaseră

Verbul a descleșta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi descleștat
tu să fi descleștat
el ea să fi descleștat
noi să fi descleștat
voi să fi descleștat
ei ele să fi descleștat

Conjugare a descleșta la perfectul simplu

eu descleștai
tu descleștași
el ea descleștă
noi descleștarăm
voi descleștarăți
ei ele descleștară

Conjugarea verbului a descleșta la perfectul compus

eu am descleștat
tu ai descleștat
el ea a descleștat
noi am descleștat
voi ați descleștat
ei ele ar descleștat

Conjugă a descleșta la viitor anterior

eu voi fi descleștat
tu vei fi descleștat
el ea va fi descleștat
noi vom fi descleștat
voi veți fi descleștat
ei ele vor fi descleștat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a descleșta

DESCLEȘTÁ, descleștez, verb

I. tranzitiv

1. A desprinde dintr-o strînsoare (asemănătoare cu a unui clește). (figurat) În fața palatului, puhoiul compact își descleștă strînsoarea. C. PETRESCU, C. vezi 58.
♦ (Cu privire la fălci sau dinți, prin extensie la gură) A desface dintr-o încleștare. Își descleștă cu greu fălcile, întredeschise buzele sbîrcite. DUMITRIU, N. 240. Danton... descleștează dinții. CAMIL PETRESCU, T. II 501. (reflexiv) Gura, amară, se descleștase. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 289.
• Expresia: A-i descleșta cuiva fălcile = a constrînge pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe în sfîrșit (sau cu mare greutate) să vorbească. Tată-său stărui de el pînă i se descleștară fălcile. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300.

2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») A smulge, a desprinde cu greu ceva din locul unde se află fixat sau înțepenit. De-abia își putea descleșta picioarele din sîngele închegat. CREANGĂ, P. 227.
• reflexiv Nu putea să se descleșteze bietul Robinson din brațele căpitanului, bucurîndu-se împreună cu dînsul pentru dezrobirea corăbiei. DRĂGHICI, R. 300.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

descleștând

Participiu

descleștat

Infinitiv scurt

descleșta

Imfinitiv lung

descleștând