Conjugare a descăiera

Conjugarea verbului a descăiera: eu descaier, tu descaieri, el ea descaieră la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a descăiera”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a descăiera”!

Verbul a descăiera conjugat la prezent

eu descaier
tu descaieri
el ea descaieră
noi descăierăm
voi descăierați
ei ele descăierați

Verbul a descăiera conjugat la viitor

eu voi descăiera
tu vei descăiera
el ea va descăiera
noi vom descăiera
voi veți descăiera
ei ele vor descăiera

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a descăiera conjugare la condițional prezent

eu aș descăiera
tu ai descăiera
el ea ar descăiera
noi am descăiera
voi ați descăiera
ei ele ar descăiera

Verbul a descăiera conjugare la condițional perfect

eu aș fi descăierat
tu ai fi descăierat
el ea ar fi descăierat
noi am fi descăierat
voi ați fi descăierat
ei ele ar fi descăierat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a descăiera la conjunctiv prezent

eu să fiu descaier
tu să fii descaieri
el ea să fie descaiere
noi să fim descăierăm
voi să fiți descăierați
ei ele să fie descaiere

Conjug a descăiera la imperfect

eu descăieram
tu descăierai
el ea descăiera
noi descăieram
voi descăierați
ei ele descăierau

A descăiera conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu descăierasem
tu descăieraseși
el ea descăierase
noi descăieraserăm
voi descăieraserăți
ei ele descăieraseră

Verbul a descăiera conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi descăierat
tu să fi descăierat
el ea să fi descăierat
noi să fi descăierat
voi să fi descăierat
ei ele să fi descăierat

Conjugare a descăiera la perfectul simplu

eu descăierai
tu descăierași
el ea descăieră
noi descăierarăm
voi descăierarăți
ei ele descăierară

Conjugarea verbului a descăiera la perfectul compus

eu am descăierat
tu ai descăierat
el ea a descăierat
noi am descăierat
voi ați descăierat
ei ele ar descăierat

Conjugă a descăiera la viitor anterior

eu voi fi descăierat
tu vei fi descăierat
el ea va fi descăierat
noi vom fi descăierat
voi veți fi descăierat
ei ele vor fi descăierat

Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a

VEZI DEFINIŢII a descăiera

descăierá [Atestat: LB / prezentul indicativ: cáier / Etimologie: des- + [în]căiera] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvr) A (se) separa dintr-o încăierare Si: (Mun) descăibăra. 3 verb reflexiv: (Fig) A scăpa de cineva incomod Si: a (se) descotorosi. 4 verb tranzitiv: (Reg) A desface un lucru încâlcit.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

descăierând

Participiu

descăierat

Infinitiv scurt

descăiera

Imfinitiv lung

descăierând