CONSULTĂ DEX |
Verbul a dejuga conjugat la prezent
Verbul a dejuga conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a dejuga conjugare la condițional prezent
Verbul a dejuga conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a dejuga la conjunctiv prezent
Conjug a dejuga la imperfect
A dejuga conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a dejuga conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a dejuga la perfectul simplu
Conjugarea verbului a dejuga la perfectul compus
Conjugă a dejuga la viitor anterior
|
Definiție din
DEJUGÁ, dejúg, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. tranzitiv A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. • Expresia: A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. • absolut Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în verb reflexiv:eme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. intranzitiv figurat (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjugá (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) verb I. |