Conjugare a debita

Conjugarea verbului a debita: eu debitez, tu debitezi, el ea debitează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a debita”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a debita”!

Verbul a debita conjugat la prezent

eu debitez
tu debitezi
el ea debitează
noi debităm
voi debitați
ei ele debitați

Verbul a debita conjugat la viitor

eu voi debita
tu vei debita
el ea va debita
noi vom debita
voi veți debita
ei ele vor debita

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a debita conjugare la condițional prezent

eu aș debita
tu ai debita
el ea ar debita
noi am debita
voi ați debita
ei ele ar debita

Verbul a debita conjugare la condițional perfect

eu aș fi debitat
tu ai fi debitat
el ea ar fi debitat
noi am fi debitat
voi ați fi debitat
ei ele ar fi debitat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a debita la conjunctiv prezent

eu să fiu debitez
tu să fii debitezi
el ea să fie debiteze
noi să fim debităm
voi să fiți debitați
ei ele să fie debiteze

Conjug a debita la imperfect

eu debitam
tu debitai
el ea debita
noi debitam
voi debitați
ei ele debitau

A debita conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu debitasem
tu debitaseși
el ea debitase
noi debitaserăm
voi debitaserăți
ei ele debitaseră

Verbul a debita conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi debitat
tu să fi debitat
el ea să fi debitat
noi să fi debitat
voi să fi debitat
ei ele să fi debitat

Conjugare a debita la perfectul simplu

eu debitai
tu debitași
el ea debită
noi debitarăm
voi debitarăți
ei ele debitară

Conjugarea verbului a debita la perfectul compus

eu am debitat
tu ai debitat
el ea a debitat
noi am debitat
voi ați debitat
ei ele ar debitat

Conjugă a debita la viitor anterior

eu voi fi debitat
tu vei fi debitat
el ea va fi debitat
noi vom fi debitat
voi veți fi debitat
ei ele vor fi debitat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a debita

DEBITÁ1, debitez, verb

I. tranzitiv

1. (În terminologia tehnică și administrativă) A vinde marfă cu amănuntul. Persoanele din gospodăriile particulare care mulg și debitează laptele în consumație publică sînt obligate să se prezinte trimestrial la vizita medicală. B. O. 1951, 1122.

2. A furniza o cantitate de fluid, de material mărunt sau de energie. Generatorul debitează curent.
♦ figurat A rosti, a vorbi (de obicei repede, mult, pe nerăsuflate); a recita, a declama. Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul, dacă e considerat ca filozofie și debitat ca atare. CAMIL PETRESCU, T. II 88. De cîte ori îi întîlnești, îți debitează aceleași banalități pe care ți le-au spus și ieri. VLAHUȚĂ, O. A. 434. Închipuiți-vi-l... venind în fața scenei, luînd o poză demnă și începînd să ne debiteze o tiradă. CARAGIALE, O. III 257.

3. A tăia un material în bucăți de formele și dimensiunile cerute pentru folosirea lui.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

debitând

Participiu

debitat

Infinitiv scurt

debita

Imfinitiv lung

debitând