Conjugare a dănțui

Conjugarea verbului a dănțui: eu dănțuiesc, tu dănțuiești, el ea dănțuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dănțui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dănțui”!

Verbul a dănțui conjugat la prezent

eu dănțuiesc
tu dănțuiești
el ea dănțuiește
noi dănțuim
voi dănțuiți
ei ele dănțuiți

Verbul a dănțui conjugat la viitor

eu voi dănțui
tu vei dănțui
el ea va dănțui
noi vom dănțui
voi veți dănțui
ei ele vor dănțui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dănțui conjugare la condițional prezent

eu aș dănțui
tu ai dănțui
el ea ar dănțui
noi am dănțui
voi ați dănțui
ei ele ar dănțui

Verbul a dănțui conjugare la condițional perfect

eu aș fi dănțuit
tu ai fi dănțuit
el ea ar fi dănțuit
noi am fi dănțuit
voi ați fi dănțuit
ei ele ar fi dănțuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dănțui la conjunctiv prezent

eu să fiu dănțuiesc
tu să fii dănțuiești
el ea să fie dănțuiască
noi să fim dănțuim
voi să fiți dănțuiți
ei ele să fie dănțuiască

Conjug a dănțui la imperfect

eu dănțuiam
tu dănțuiai
el ea dănțuia
noi dănțuiam
voi dănțuiați
ei ele dănțuiau

A dănțui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dănțuisem
tu dănțuiseși
el ea dănțuise
noi dănțuiserăm
voi dănțuiserăți
ei ele dănțuiseră

Verbul a dănțui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dănțuit
tu să fi dănțuit
el ea să fi dănțuit
noi să fi dănțuit
voi să fi dănțuit
ei ele să fi dănțuit

Conjugare a dănțui la perfectul simplu

eu dănțuii
tu dănțuiși
el ea dănțui
noi dănțuirăm
voi dănțuirăți
ei ele dănțuiră

Conjugarea verbului a dănțui la perfectul compus

eu am dănțuit
tu ai dănțuit
el ea a dănțuit
noi am dănțuit
voi ați dănțuit
ei ele ar dănțuit

Conjugă a dănțui la viitor anterior

eu voi fi dănțuit
tu vei fi dănțuit
el ea va fi dănțuit
noi vom fi dănțuit
voi veți fi dănțuit
ei ele vor fi dănțuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dănțui

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, verb IV. intranzitiv (Învechit și popular) A dansa, a juca. Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, vezi L.

7.
       • (termen bisericesc) Isaia dănțuiește = numele unei cîntări bisericești, care se cîntă la sfîrșitul cununiei; figurat căsătorie. În sfîrșit am prins doi în capcană... însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește. ALECSANDRI, T. I 132.
       • Expresia: (Învechit) A dănțui pe funie (sau pe frînghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică. [Deprinderea] chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260.
       • tranzitiv (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155. (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78.
♦ A umbla făcînd mișcări ca de dans; a sălta. Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87.
       • figurat Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. vezi limba română noiembrie 1950, 43.

– prezent industrie și: dănțui (BENIUC, vezi 38).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dănțuind

Participiu

dănțuit

Infinitiv scurt

dănțui

Imfinitiv lung

dănțuind