Conjugare a da

Verbul a da conjugat la prezent

• eu dau
• tu dai
• el ea dă
• noi dăm
• voi dați
• ei ele dați

Verbul a da conjugat la viitor

• eu voi da
• tu vei da
• el ea va da
• noi vom da
• voi veți da
• ei ele vor da

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

DA2, dau, verb

I. I. tranzitiv

1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi.
       • Expresia: A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-și) da bună ziua (sau bună seara, binețe etc.) = a (se) saluta.
♦ A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva.
       • locuțiune verbala A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (familial) a muri.

2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte.
       • Expresia: A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit.
♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat.
       • Expresia: A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupație; b) a cere cuiva un mare efort.

3. A încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva.
       • Expresia: A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât.

4. A pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui.

5. A pune pe cineva la dispoziția cuiva.
       • Expresia: (popular) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu...

6. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu...
       • Expresia: (familial) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că prețuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (reflexiv) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (reflexiv; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulțumit cu...
♦ A oferi, a plăti.

7. A vinde. Cum dai merele?

8. A jertfi, a sacrifica.
       • Expresia: A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, spune cineva pentru a-și arăta deplina certitudine asupra unui lucru.

9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi.
       • Expresia: A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o dată, în cantități mari).
♦ A trimite sau a așeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la școală.
♦ A mâna, a duce un animal la păscut, la iarbă etc.

10. A așeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziție sau direcție. Își dăduse pe ochi pălăria rotundă.
       • Expresia: A da la (sau într-o) o parte = a îndepărta. A da ușa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg ușa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desființa.

11. (În expresie și locuțiune) A da pe piatră = a ascuți. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (regional; despre țesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara școlii. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc.) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viață = a naște; a făuri; figurat a anima, a însufleți. A da însemnătate = a acorda atenție. A-și da (cu) părerea = a-și expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; figurat a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (reflexiv, despre lupte) a se desfășura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva).

12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face.
♦ (Despre oameni) A produce, a crea.
       • Expresia: A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc.

13. A provoca, a prilejui, a cauza.

14. (Urmat de verb ca: „a cunoaște”, „a înțelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa.
       • Expresia: A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva).

15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti.
       • Expresia: Ș-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strașnic! Ce-o (sau cum a) da târgul și norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârșit, în cele din urmă.
♦ intranzitiv (În practicile superstițioase; în expresie) A da în cărți (sau cu cărțile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-și da sfârșitul (sau sufletul, duhul sau obștescul sfârșit) = a muri. A da raportul = a raporta.
       • Expresia: A da (un) examen = a susține un examen în fața unui examinator; figurat a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe.

II. intranzitiv

1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată) conștientă sau reflexă. Dă din mâini.
       • Expresia: A da din umeri = a înălța din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult.
♦ intranzitiv și tranzitiv A o ține întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.).
       • Expresia: (intranzitiv; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni.

2. A spăla, a unge, a vopsi, cu...

3. A lovi, a izbi, a bate.
       • Expresia: (Despre două sau mai multe persoane) A-și da cu cotul sau (tranzitiv) a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a-și face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil.
       • tranzitiv I-a dat o palmă.
♦ A trage cu o armă de foc. Am învățat să dau cu pușca.
♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ.

4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca.
       • Expresia: A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; figurat a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu ști încotro să (sau, tranzitiv, s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze. (tranzitiv) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba.
♦ A se abate, a trece (pe la...).
       • Expresia: A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte).

5. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni.
       • A da de fund = a ajunge până în fund; prin extensie a ajunge la capăt, la sfârșit1. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păți. A da de rușine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rușine (sau un necaz etc.)
♦ tranzitiv (regional) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa.

6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde.

7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la...
♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la...
♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre...

8. A nimeri în..., a intra, a cădea în...
       • Expresia: A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost.
♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi.
       • (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare.

9. (În expresie) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea.
       • Expresia: A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui efort prea mare.
♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A ieși afară din vas din cauza cantității prea mari.
       • Expresia: (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas.

10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face.

11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece.

III.

1. reflexiv și intranzitiv (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni.
       • Expresia: A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; figurat a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (reflexiv și tranzitiv) A (se) da jos = a (se) coborî.
♦ reflexiv A se așeza undeva.

2. reflexiv și intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva.

3. intranzitiv A se deda la..., a fi înclinat spre...

4. reflexiv (Urmat de determinări ca: „pe gheață”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcție, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna.
       • Expresia: A se da în vânt după... = a-și da toată osteneala să obțină ceva; figurat a ține foarte mult la cineva sau la ceva.

5. reflexiv A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva.

6. reflexiv A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva.
♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva.

7. reflexiv A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleșit de...

8. reflexiv A nu opune rezistență; a ceda.
       • Expresia: A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda.
♦ (învechit și fam.; despre armate, cetăți, comandanți) A se preda, a se supune.

9. reflexiv (regional; urmat de determinări introduse prin prepoziție „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă.
       • Expresia: A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva.

10. reflexiv (În expresie) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prezent industrie dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperfect dădeam și dam; perfectul simplu dădui (regional dedei și detei); m. m. ca perf. dădusem și dasem (regional dedesem și detesem); prezent conjunctiv persoană 3 să dea (regional să deie).]

– latina dare.