Conjugare a cutreiera

Conjugarea verbului a cutreiera: eu cutreier, tu cutreieri, el ea cutreieră la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a cutreiera”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cutreiera”!

Verbul a cutreiera conjugat la prezent

eu cutreier
tu cutreieri
el ea cutreieră
noi cutreierăm
voi cutreierați
ei ele cutreierați

Verbul a cutreiera conjugat la viitor

eu voi cutreiera
tu vei cutreiera
el ea va cutreiera
noi vom cutreiera
voi veți cutreiera
ei ele vor cutreiera

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a cutreiera conjugare la condițional prezent

eu aș cutreiera
tu ai cutreiera
el ea ar cutreiera
noi am cutreiera
voi ați cutreiera
ei ele ar cutreiera

Verbul a cutreiera conjugare la condițional perfect

eu aș fi cutreierat
tu ai fi cutreierat
el ea ar fi cutreierat
noi am fi cutreierat
voi ați fi cutreierat
ei ele ar fi cutreierat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a cutreiera la conjunctiv prezent

eu să fiu cutreier
tu să fii cutreieri
el ea să fie cutreiere
noi să fim cutreierăm
voi să fiți cutreierați
ei ele să fie cutreiere

Conjug a cutreiera la imperfect

eu cutreieram
tu cutreierai
el ea cutreiera
noi cutreieram
voi cutreierați
ei ele cutreierau

A cutreiera conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu cutreierasem
tu cutreieraseși
el ea cutreierase
noi cutreieraserăm
voi cutreieraserăți
ei ele cutreieraseră

Verbul a cutreiera conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi cutreierat
tu să fi cutreierat
el ea să fi cutreierat
noi să fi cutreierat
voi să fi cutreierat
ei ele să fi cutreierat

Conjugare a cutreiera la perfectul simplu

eu cutreierai
tu cutreierași
el ea cutreieră
noi cutreierarăm
voi cutreierarăți
ei ele cutreierară

Conjugarea verbului a cutreiera la perfectul compus

eu am cutreierat
tu ai cutreierat
el ea a cutreierat
noi am cutreierat
voi ați cutreierat
ei ele ar cutreierat

Conjugă a cutreiera la viitor anterior

eu voi fi cutreierat
tu vei fi cutreierat
el ea va fi cutreierat
noi vom fi cutreierat
voi veți fi cutreierat
ei ele vor fi cutreierat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a cutreiera

CUTREIERÁ, cutréier, verb

I.

1. tranzitiv A străbate (în lung și în lat), a colinda (de la un capăt la altul), a umbla (din loc în loc); prin extensie a hoinări, a vagabonda. Vom cutreiera amîndoi lumea. CAMIL PETRESCU, T. II Fiind băiet, păduri cutreieram Și mă culcam ades lîngă izvor. EMINESCU, O. IV 354. Voinicelul pribegea: Nouă țări Cutreiera. TEODORESCU, P. P. 438. Sărmanul om... cutreieră lumea în lungiș și-n curmeziș. ȘEZ. V 50. (Prin exagerare) Cutreieră la miezul nopții încăperile, pipăind pereții și căutînd mîner ele ușilor. C. PETRESCU, R. DR. 303.
• intranzitiv verb reflexiv:eo trei ceasuri ai cutreierat cu Bică prin centru și mai departe. PAS, Z. I 167.
♦ (Rar) A traversa, a străbate. Tresări, cutreierat de un fior. SADOVEANU, M. 107. O vie rază de lună... cutreieră aerul. EMINESCU, N.

8. Un fel de foc... îi cutreieră... toți mușchii. EMINESCU, N.

10.
• reflexiv (Neobișnuit) Voim acum să ne cercăm a descurca ițele istorice prin care s-a cutreierat această legendă, ca să treacă din imaginațiunea vechilor cîmpeni eleni, pînă în gura poporului nostru. ODOBESCU, S. I 213.

2. tranzitiv A lua la rînd, a umbla (adesea) prin..., a frecventa. Cutreierase ulicioară cu ulicioară... CAMILAR, N. I 102. Cutreiera Cîrciumile, Și tot cerca Vinurile. TEODORESCU, P. P. 561.

3. reflexiv (Neobișnuit) A se perinda. Au fost multe, au fost felurite acele popoare ce s-au cutreierat pe aci. ODOBESCU, S. II 252.

– Variantă: (regional) cutrierá (GOGA, C. P. 9, CREANGĂ, P. 117, ODOBESCU, S. III 14,

I. IONESCU, P. 11) verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

cutreierând

Participiu

cutreierat

Infinitiv scurt

cutreiera

Imfinitiv lung

cutreierând