Conjugare a cuminți

Conjugarea verbului a cuminți: eu cumințesc, tu cumințești, el ea cumințește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a cuminți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cuminți”!

Verbul a cuminți conjugat la prezent

eu cumințesc
tu cumințești
el ea cumințește
noi cumințim
voi cumințiți
ei ele cumințiți

Verbul a cuminți conjugat la viitor

eu voi cuminți
tu vei cuminți
el ea va cuminți
noi vom cuminți
voi veți cuminți
ei ele vor cuminți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a cuminți conjugare la condițional prezent

eu aș cuminți
tu ai cuminți
el ea ar cuminți
noi am cuminți
voi ați cuminți
ei ele ar cuminți

Verbul a cuminți conjugare la condițional perfect

eu aș fi cumințit
tu ai fi cumințit
el ea ar fi cumințit
noi am fi cumințit
voi ați fi cumințit
ei ele ar fi cumințit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a cuminți la conjunctiv prezent

eu să fiu cumințesc
tu să fii cumințești
el ea să fie cumințească
noi să fim cumințim
voi să fiți cumințiți
ei ele să fie cumințească

Conjug a cuminți la imperfect

eu cumințeam
tu cumințeai
el ea cumințea
noi cumințeam
voi cumințeați
ei ele cumințeau

A cuminți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu cumințisem
tu cumințiseși
el ea cumințise
noi cumințiserăm
voi cumințiserăți
ei ele cumințiseră

Verbul a cuminți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi cumințit
tu să fi cumințit
el ea să fi cumințit
noi să fi cumințit
voi să fi cumințit
ei ele să fi cumințit

Conjugare a cuminți la perfectul simplu

eu cuminții
tu cumințiși
el ea cuminți
noi cumințirăm
voi cumințirăți
ei ele cumințiră

Conjugarea verbului a cuminți la perfectul compus

eu am cumințit
tu ai cumințit
el ea a cumințit
noi am cumințit
voi ați cumințit
ei ele ar cumințit

Conjugă a cuminți la viitor anterior

eu voi fi cumințit
tu vei fi cumințit
el ea va fi cumințit
noi vom fi cumințit
voi veți fi cumințit
ei ele vor fi cumințit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a cuminți

CUMINȚÍ, cumințesc, verb IV. reflexiv A se liniști, a se potoli, a deveni mai așezat; a căpăta minte, a se face mai înțelept, mai serios. De ce nu te cumințești... să vii între ai tăi? CAMILAR, TEM. 57. După cejoat puțin din picioare, [copiii] se cumințesc. C. PETRESCU, Î. II 89. M-am cumințit de-atunci; Rid așa de-arare! COȘBUC, P. I 260 Adie mintea numai c-un deget pe om, și-ndată se cuminți omul nostru. RETEGANUL, P. IV 25.
• tranzitiv Lasă că te cumințesc eu, să vie Dinu, ș-om vorbi noi, jupîneasă Ilinco! VLAHUȚĂ, O. A. II 50.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

cumințind

Participiu

cumințit

Infinitiv scurt

cuminți

Imfinitiv lung

cumințind