Conjugare a cufuri

Conjugarea verbului a cufuri: eu cufuresc, tu cufurești, el ea cufurește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a cufuri”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cufuri”!

Verbul a cufuri conjugat la prezent

eu cufuresc
tu cufurești
el ea cufurește
noi cufurim
voi cufuriți
ei ele cufuriți

Verbul a cufuri conjugat la viitor

eu voi cufuri
tu vei cufuri
el ea va cufuri
noi vom cufuri
voi veți cufuri
ei ele vor cufuri

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a cufuri conjugare la condițional prezent

eu aș cufuri
tu ai cufuri
el ea ar cufuri
noi am cufuri
voi ați cufuri
ei ele ar cufuri

Verbul a cufuri conjugare la condițional perfect

eu aș fi cufurit
tu ai fi cufurit
el ea ar fi cufurit
noi am fi cufurit
voi ați fi cufurit
ei ele ar fi cufurit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a cufuri la conjunctiv prezent

eu să fiu cufuresc
tu să fii cufurești
el ea să fie cufurească
noi să fim cufurim
voi să fiți cufuriți
ei ele să fie cufurească

Conjug a cufuri la imperfect

eu cufuream
tu cufureai
el ea cufurea
noi cufuream
voi cufureați
ei ele cufureau

A cufuri conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu cufurisem
tu cufuriseși
el ea cufurise
noi cufuriserăm
voi cufuriserăți
ei ele cufuriseră

Verbul a cufuri conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi cufurit
tu să fi cufurit
el ea să fi cufurit
noi să fi cufurit
voi să fi cufurit
ei ele să fi cufurit

Conjugare a cufuri la perfectul simplu

eu cufurii
tu cufuriși
el ea cufuri
noi cufurirăm
voi cufurirăți
ei ele cufuriră

Conjugarea verbului a cufuri la perfectul compus

eu am cufurit
tu ai cufurit
el ea a cufurit
noi am cufurit
voi ați cufurit
ei ele ar cufurit

Conjugă a cufuri la viitor anterior

eu voi fi cufurit
tu vei fi cufurit
el ea va fi cufurit
noi vom fi cufurit
voi veți fi cufurit
ei ele vor fi cufurit

Definiție din
Dicționarul etimologic român

VEZI DEFINIŢII a cufuri

cufurí (-résc, -ít), verb reflexiv –

1. A avea diaree. –

2. A muri de frică.

– Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. latina *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); conform gal. esforricar.

– derivat cufureală, substantiv feminin (diaree); cufuricios, adjectiv (laxativ); cufurit, adjectiv (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, verb (a avea diaree), pare un derivat expresiv de la cufuri.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

cufurind

Participiu

cufurit

Infinitiv scurt

cufuri

Imfinitiv lung

cufurind