Conjugare a conteni

Conjugarea verbului a conteni: eu contenesc, tu contenești, el ea contenește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a conteni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a conteni”!

Verbul a conteni conjugat la prezent

eu contenesc
tu contenești
el ea contenește
noi contenim
voi conteniți
ei ele conteniți

Verbul a conteni conjugat la viitor

eu voi conteni
tu vei conteni
el ea va conteni
noi vom conteni
voi veți conteni
ei ele vor conteni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a conteni conjugare la condițional prezent

eu aș conteni
tu ai conteni
el ea ar conteni
noi am conteni
voi ați conteni
ei ele ar conteni

Verbul a conteni conjugare la condițional perfect

eu aș fi contenit
tu ai fi contenit
el ea ar fi contenit
noi am fi contenit
voi ați fi contenit
ei ele ar fi contenit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a conteni la conjunctiv prezent

eu să fiu contenesc
tu să fii contenești
el ea să fie contenească
noi să fim contenim
voi să fiți conteniți
ei ele să fie contenească

Conjug a conteni la imperfect

eu conteneam
tu conteneai
el ea contenea
noi conteneam
voi conteneați
ei ele conteneau

A conteni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu contenisem
tu conteniseși
el ea contenise
noi conteniserăm
voi conteniserăți
ei ele conteniseră

Verbul a conteni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi contenit
tu să fi contenit
el ea să fi contenit
noi să fi contenit
voi să fi contenit
ei ele să fi contenit

Conjugare a conteni la perfectul simplu

eu contenii
tu conteniși
el ea conteni
noi contenirăm
voi contenirăți
ei ele conteniră

Conjugarea verbului a conteni la perfectul compus

eu am contenit
tu ai contenit
el ea a contenit
noi am contenit
voi ați contenit
ei ele ar contenit

Conjugă a conteni la viitor anterior

eu voi fi contenit
tu vei fi contenit
el ea va fi contenit
noi vom fi contenit
voi veți fi contenit
ei ele vor fi contenit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a conteni

CONTENÍ, contenesc, verb IV. intranzitiv A întrerupe sau a înceta o mișcare sau o acțiune începută; a se opri (din mers). Freamătul de sară conteni, pacea începea a se întinde iar pe iaz. SADOVEANU, O. I 410. În port, munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, N. 22. Brăila, douăzeci de minute!

– s-aude strigătul conductorului, îndată ce contenește tocatul vagonului. spaniolă POPESCU, M. G. 37. Cîntările au contenit deodată. CARAGIALE, O. III 81.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «din», mai rar exprimate printr-un infinitiv precedat de prepoziție «de») În «Scrisorile» sale [Alecsandri] nu contenește cu sarcasmele împotriva lor [a latiniștilor]. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 141. Margareta, copil răsfățat... conteni din plîns. VLAHUȚĂ, O. A. 126. Pasărea nu mai contenește de-a cînta. ISPIRESCU, L. 298.
       • Expresia: (Învechit) A conteni din viață = a muri. A contenit din viață și s-a dus la al său rînd. PANN, P. vezi II 60.
       • tranzitiv (Complementul indică o acțiune) Către miezul nopții, broaștele și-au contenit corul înfricoșat. SADOVEANU, P. M. 296. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. GÎRLEANU, L. 26.
       • reflexiv (Rar) Cînd loviturile se conteniră, el abia putea răsufla. RETEGANUL, P. I 74.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

contenind

Participiu

contenit

Infinitiv scurt

conteni

Imfinitiv lung

contenind