CONSULTĂ DEX |
Verbul a consacra conjugat la prezent
Verbul a consacra conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a consacra conjugare la condițional prezent
Verbul a consacra conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a consacra la conjunctiv prezent
Conjug a consacra la imperfect
A consacra conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a consacra conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a consacra la perfectul simplu
Conjugarea verbului a consacra la perfectul compus
Conjugă a consacra la viitor anterior
|
Definiție din
CONSACRÁ, consácru, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. (Urmat de determinări în dativ) A închina, a da cu totul, a pune la dispoziție, a destina. Comuniștii își consacră cu abnegație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. Hristos II 46. În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiați numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. • reflexiv Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. 2. A stabili; a consfinți. O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. Hristos III 168. Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66. |