CONSULTĂ DEX |
Verbul a conlucra conjugat la prezent
Verbul a conlucra conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a conlucra conjugare la condițional prezent
Verbul a conlucra conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a conlucra la conjunctiv prezent
Conjug a conlucra la imperfect
A conlucra conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a conlucra conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a conlucra la perfectul simplu
Conjugarea verbului a conlucra la perfectul compus
Conjugă a conlucra la viitor anterior
|
Definiție din
CONLUCRÁ, conlucrez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. intranzitiv 1. A lucra împreună cu cineva, a colabora. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. 2. A concura; a contribui. Toate conlucrau la încurajarea lui. |