Conjugare a conlocui

Conjugarea verbului a conlocui: eu conlocuiesc, tu conlocuiești, el ea conlocuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a conlocui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a conlocui”!

Verbul a conlocui conjugat la prezent

eu conlocuiesc
tu conlocuiești
el ea conlocuiește
noi conlocuim
voi conlocuiți
ei ele conlocuiți

Verbul a conlocui conjugat la viitor

eu voi conlocui
tu vei conlocui
el ea va conlocui
noi vom conlocui
voi veți conlocui
ei ele vor conlocui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a conlocui conjugare la condițional prezent

eu aș conlocui
tu ai conlocui
el ea ar conlocui
noi am conlocui
voi ați conlocui
ei ele ar conlocui

Verbul a conlocui conjugare la condițional perfect

eu aș fi conlocuit
tu ai fi conlocuit
el ea ar fi conlocuit
noi am fi conlocuit
voi ați fi conlocuit
ei ele ar fi conlocuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a conlocui la conjunctiv prezent

eu să fiu conlocuiesc
tu să fii conlocuiești
el ea să fie conlocuiască
noi să fim conlocuim
voi să fiți conlocuiți
ei ele să fie conlocuiască

Conjug a conlocui la imperfect

eu conlocuiam
tu conlocuiai
el ea conlocuia
noi conlocuiam
voi conlocuiați
ei ele conlocuiau

A conlocui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu conlocuisem
tu conlocuiseși
el ea conlocuise
noi conlocuiserăm
voi conlocuiserăți
ei ele conlocuiseră

Verbul a conlocui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi conlocuit
tu să fi conlocuit
el ea să fi conlocuit
noi să fi conlocuit
voi să fi conlocuit
ei ele să fi conlocuit

Conjugare a conlocui la perfectul simplu

eu conlocuii
tu conlocuiși
el ea conlocui
noi conlocuirăm
voi conlocuirăți
ei ele conlocuiră

Conjugarea verbului a conlocui la perfectul compus

eu am conlocuit
tu ai conlocuit
el ea a conlocuit
noi am conlocuit
voi ați conlocuit
ei ele ar conlocuit

Conjugă a conlocui la viitor anterior

eu voi fi conlocuit
tu vei fi conlocuit
el ea va fi conlocuit
noi vom fi conlocuit
voi veți fi conlocuit
ei ele vor fi conlocuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a conlocui

CONLOCUÍ, conlocuiesc, verb IV. intranzitiv (Învechit) A locui împreună cu cineva. Cetățui pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă ce au venit, sînt acum ca la doisprezece secoli, să conlocuiască cu poporațiunea romînă. ODOBESCU, S. II 179. Dintre scrisorile mele către dînsul am găsit numai opt, rămase din întîmplare la frate-tău Iancu, cu care conlocuia la Paris la 1858. GHICA, S. 720.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

conlocuind

Participiu

conlocuit

Infinitiv scurt

conlocui

Imfinitiv lung

conlocuind