Conjugare a clefăi

Conjugarea verbului a clefăi: eu clefăi, tu clefăi, el ea clefăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a clefăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a clefăi”!

Verbul a clefăi conjugat la prezent

eu clefăi
tu clefăi
el ea clefăie
noi clefăim
voi clefăiți
ei ele clefăiți

Verbul a clefăi conjugat la viitor

eu voi clefăi
tu vei clefăi
el ea va clefăi
noi vom clefăi
voi veți clefăi
ei ele vor clefăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a clefăi conjugare la condițional prezent

eu aș clefăi
tu ai clefăi
el ea ar clefăi
noi am clefăi
voi ați clefăi
ei ele ar clefăi

Verbul a clefăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi clefăit
tu ai fi clefăit
el ea ar fi clefăit
noi am fi clefăit
voi ați fi clefăit
ei ele ar fi clefăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a clefăi la conjunctiv prezent

eu să fiu clefăi
tu să fii clefăi
el ea să fie clefăie
noi să fim clefăim
voi să fiți clefăiți
ei ele să fie clefăie

Conjug a clefăi la imperfect

eu clefăiam
tu clefăiai
el ea clefăia
noi clefăiam
voi clefăiați
ei ele clefăiau

A clefăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu clefăisem
tu clefăiseși
el ea clefăise
noi clefăiserăm
voi clefăiserăți
ei ele clefăiseră

Verbul a clefăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi clefăit
tu să fi clefăit
el ea să fi clefăit
noi să fi clefăit
voi să fi clefăit
ei ele să fi clefăit

Conjugare a clefăi la perfectul simplu

eu clefăii
tu clefăiși
el ea clefăi
noi clefăirăm
voi clefăirăți
ei ele clefăiră

Conjugarea verbului a clefăi la perfectul compus

eu am clefăit
tu ai clefăit
el ea a clefăit
noi am clefăit
voi ați clefăit
ei ele ar clefăit

Conjugă a clefăi la viitor anterior

eu voi fi clefăit
tu vei fi clefăit
el ea va fi clefăit
noi vom fi clefăit
voi veți fi clefăit
ei ele vor fi clefăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a clefăi

CLEFĂÍ, cléfăi, verb IV. intranzitiv

1. A mînca cu zgomot, a plescăi; a clefeti. vezi molfăi. Rupse o margine din pîine și începu să clefăie încet. STĂNOIU, C.

I. 164. La dejun, Dan înfulica bucături mari și clefăia repede, c-o lăcomie de bestie. VLAHUȚĂ, O. A. III 198.
• tranzitiv Se mai oprește calul. Mai rupe o gură de iarbă din marginea potecii. O clefăie. STANCU, despre 327. O mînă... ținea funia vitei, care nu mai clefăia iarba de dinainte-i. PAS, L. I 138.

2. A deschide și a închide gura plescăind. Trăgea aer în piept, clefăind și pocnind din limbă cu... plăcere. GALAN, Z. R. 237. 8.

3. A plescăi mergînd prin noroi. Dricul primăriei clefăia prin glod. LESNEA, C. despre 87.

– prezent industrie și: clefăiesc (BOGZA, Ț. 89).

– Variantă: clepăí (DUMITRIU, N. 176) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

clefăind

Participiu

clefăit

Infinitiv scurt

clefăi

Imfinitiv lung

clefăind