Conjugare a clămpăni

Conjugarea verbului a clămpăni: eu clămpănesc, tu clămpănești, el ea clămpănește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a clămpăni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a clămpăni”!

Verbul a clămpăni conjugat la prezent

eu clămpănesc
tu clămpănești
el ea clămpănește
noi clămpănim
voi clămpăniți
ei ele clămpăniți

Verbul a clămpăni conjugat la viitor

eu voi clămpăni
tu vei clămpăni
el ea va clămpăni
noi vom clămpăni
voi veți clămpăni
ei ele vor clămpăni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a clămpăni conjugare la condițional prezent

eu aș clămpăni
tu ai clămpăni
el ea ar clămpăni
noi am clămpăni
voi ați clămpăni
ei ele ar clămpăni

Verbul a clămpăni conjugare la condițional perfect

eu aș fi clămpănit
tu ai fi clămpănit
el ea ar fi clămpănit
noi am fi clămpănit
voi ați fi clămpănit
ei ele ar fi clămpănit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a clămpăni la conjunctiv prezent

eu să fiu clămpănesc
tu să fii clămpănești
el ea să fie clămpănească
noi să fim clămpănim
voi să fiți clămpăniți
ei ele să fie clămpănească

Conjug a clămpăni la imperfect

eu clămpăneam
tu clămpăneai
el ea clămpănea
noi clămpăneam
voi clămpăneați
ei ele clămpăneau

A clămpăni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu clămpănisem
tu clămpăniseși
el ea clămpănise
noi clămpăniserăm
voi clămpăniserăți
ei ele clămpăniseră

Verbul a clămpăni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi clămpănit
tu să fi clămpănit
el ea să fi clămpănit
noi să fi clămpănit
voi să fi clămpănit
ei ele să fi clămpănit

Conjugare a clămpăni la perfectul simplu

eu clămpănii
tu clămpăniși
el ea clămpăni
noi clămpănirăm
voi clămpănirăți
ei ele clămpăniră

Conjugarea verbului a clămpăni la perfectul compus

eu am clămpănit
tu ai clămpănit
el ea a clămpănit
noi am clămpănit
voi ați clămpănit
ei ele ar clămpănit

Conjugă a clămpăni la viitor anterior

eu voi fi clămpănit
tu vei fi clămpănit
el ea va fi clămpănit
noi vom fi clămpănit
voi veți fi clămpănit
ei ele vor fi clămpănit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a clămpăni

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, verb IV. intranzitiv

1. A produce (prin lovire) zgomotul redat prin onomatopeea «clamp». Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38. Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158. Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110. Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52.
• figurat Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9
• tranzitiv factitiv Patrulele își clămpăneau închizătoarele armelor. CAMILAR, N. II 145. Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4.

2. (Ironic, despre oameni; uneori determinat prin «din gură») A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute; a flecări. Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113.

– Variante: clămpăní (CREANGĂ, A. 50), clămpăí (EMINESCU, N. 95) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

clămpănind

Participiu

clămpănit

Infinitiv scurt

clămpăni

Imfinitiv lung

clămpănind