Conjugare a clăcui

Conjugarea verbului a clăcui: eu clăcuiesc, tu clăcuiești, el ea clăcuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a clăcui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a clăcui”!

Verbul a clăcui conjugat la prezent

eu clăcuiesc
tu clăcuiești
el ea clăcuiește
noi clăcuim
voi clăcuiți
ei ele clăcuiți

Verbul a clăcui conjugat la viitor

eu voi clăcui
tu vei clăcui
el ea va clăcui
noi vom clăcui
voi veți clăcui
ei ele vor clăcui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a clăcui conjugare la condițional prezent

eu aș clăcui
tu ai clăcui
el ea ar clăcui
noi am clăcui
voi ați clăcui
ei ele ar clăcui

Verbul a clăcui conjugare la condițional perfect

eu aș fi clăcuit
tu ai fi clăcuit
el ea ar fi clăcuit
noi am fi clăcuit
voi ați fi clăcuit
ei ele ar fi clăcuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a clăcui la conjunctiv prezent

eu să fiu clăcuiesc
tu să fii clăcuiești
el ea să fie clăcuiască
noi să fim clăcuim
voi să fiți clăcuiți
ei ele să fie clăcuiască

Conjug a clăcui la imperfect

eu clăcuiam
tu clăcuiai
el ea clăcuia
noi clăcuiam
voi clăcuiați
ei ele clăcuiau

A clăcui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu clăcuisem
tu clăcuiseși
el ea clăcuise
noi clăcuiserăm
voi clăcuiserăți
ei ele clăcuiseră

Verbul a clăcui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi clăcuit
tu să fi clăcuit
el ea să fi clăcuit
noi să fi clăcuit
voi să fi clăcuit
ei ele să fi clăcuit

Conjugare a clăcui la perfectul simplu

eu clăcuii
tu clăcuiși
el ea clăcui
noi clăcuirăm
voi clăcuirăți
ei ele clăcuiră

Conjugarea verbului a clăcui la perfectul compus

eu am clăcuit
tu ai clăcuit
el ea a clăcuit
noi am clăcuit
voi ați clăcuit
ei ele ar clăcuit

Conjugă a clăcui la viitor anterior

eu voi fi clăcuit
tu vei fi clăcuit
el ea va fi clăcuit
noi vom fi clăcuit
voi veți fi clăcuit
ei ele vor fi clăcuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a clăcui

CLĂCUÍ, clăcuiesc, verb IV. intranzitiv (Învechit) A clăcăși. [Clăcașii] clăcuiau, adică plăteau proprietarului în muncă chiria pămîntului pe care locuiau și în care se hrăneau. GHICA, S. A. 35.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

clăcuind

Participiu

clăcuit

Infinitiv scurt

clăcui

Imfinitiv lung

clăcuind