Conjugare a ciurui

Conjugarea verbului a ciurui: eu -, tu -, el ea ciuruie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a ciurui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ciurui”!

Verbul a ciurui conjugat la prezent

eu -
tu -
el ea ciuruie
noi -
voi -
ei ele -

Verbul a ciurui conjugat la viitor

eu voi ciurui
tu vei ciurui
el ea va ciurui
noi vom ciurui
voi veți ciurui
ei ele vor ciurui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a ciurui conjugare la condițional prezent

eu aș ciurui
tu ai ciurui
el ea ar ciurui
noi am ciurui
voi ați ciurui
ei ele ar ciurui

Verbul a ciurui conjugare la condițional perfect

eu aș fi ciuruit
tu ai fi ciuruit
el ea ar fi ciuruit
noi am fi ciuruit
voi ați fi ciuruit
ei ele ar fi ciuruit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a ciurui la conjunctiv prezent

eu să fiu -
tu să fii -
el ea să fie ciuruie
noi să fim -
voi să fiți -
ei ele să fie ciuruie

Conjug a ciurui la imperfect

eu -
tu -
el ea ciuruia
noi -
voi -
ei ele ciuruiau

A ciurui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu -
tu -
el ea ciuruise
noi -
voi -
ei ele ciuruiseră

Verbul a ciurui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi ciuruit
tu să fi ciuruit
el ea să fi ciuruit
noi să fi ciuruit
voi să fi ciuruit
ei ele să fi ciuruit

Conjugare a ciurui la perfectul simplu

eu -
tu -
el ea ciurui
noi -
voi -
ei ele ciuruiră

Conjugarea verbului a ciurui la perfectul compus

eu am ciuruit
tu ai ciuruit
el ea a ciuruit
noi am ciuruit
voi ați ciuruit
ei ele ar ciuruit

Conjugă a ciurui la viitor anterior

eu voi fi ciuruit
tu vei fi ciuruit
el ea va fi ciuruit
noi vom fi ciuruit
voi veți fi ciuruit
ei ele vor fi ciuruit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a ciurui

CIURUÍ1, ciuruiesc, verb IV. tranzitiv

1. (Cu privire la cereale sau la alte semințe) A trece sau a da prin ciur, a cerne cu ciurul. Cărăușii descărcau griul și unii dintre muncitori îl vînturau cu lopețile, alții îl ciuruiau în ciururi de sîrmă. DUNĂREANU, N. 27.
• (Cu privire la nisip sau la pietriș) Piatră c-alegea Și mi-o ciuruia: Mărunta cădea, Marea, rămînea. TEODORESCU, P. P. 38.

2. A găuri în multe locuri, a face ciur. O incursie nemțească îl ciuntise în schije de granată. POPA, vezi 340. Ardă-l focu gherghef!... Mi-am ciuruit degitile cu acu. ALECSANDRI, T. I 335. Șoim vestit este Vîlcan, Suflet dres și trup verb reflexiv:ăjit, Nici de paloșe Rănit, Nici de gloanțe Ciuruit. TEODORESCU, P.P. 554.
• figurat Trec corbii... Pe cerul ciuruit de ploi. LESNEA,

I. 71. Chipul lui stă alb, rece și liniștit., ca și luna, ce se dezvelește toată dintr-un nor și pare că încremenește, rotundă și frumoasă, în creștetul bolții ciuruite de stele. VLAHUȚĂ, O. A. 163.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

ciuruind

Participiu

ciuruit

Infinitiv scurt

ciurui

Imfinitiv lung

ciuruind