CONSULTĂ DEX |
Verbul a cinchi conjugat la prezent
Verbul a cinchi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a cinchi conjugare la condițional prezent
Verbul a cinchi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a cinchi la conjunctiv prezent
Conjug a cinchi la imperfect
A cinchi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a cinchi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a cinchi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a cinchi la perfectul compus
Conjugă a cinchi la viitor anterior
|
Definiție din
CINCHÍ, cinchesc, verb IV. reflexiv (Regional) A se ghemui, a se așeza la pămînt sprijinindu-se pe unul sau pe amîndoi genunchii; a sta pe vine. Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adincă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. forme 63. Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins in palme. SADOVEANU, N. forme 119. Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194.Dicționarul limbii romîne literare contemporane – Variantă: chincí (vezi limba română februarie 1952, 118) verb IV. |