 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a chiui conjugat la prezent
Verbul a chiui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a chiui conjugare la condițional prezent
Verbul a chiui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a chiui la conjunctiv prezent
Conjug a chiui la imperfect
A chiui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a chiui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a chiui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a chiui la perfectul compus
Conjugă a chiui la viitor anterior
|
|
Definiție din
CHIUÍ, chiui, verb IV. intranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A striga cu voce tare, scoțînd un strigăt puternic, ascuțit și prelung, pentru a-și manifesta bucuria, veselia, plăcerea sau alt sentiment puternic, ori pentru a chema pe cineva, a-l îndemna la o acțiune, a-l alunga etc. Fetele și flăcăii chiuiau pe coasta dealurilor, și era un soare luminos, ș-un cer albastru, ș-un îndemn la viață, ca niciodată. SADOVEANU, O. III 46. Toată ceata a plecat rîzînd și chiuind de răsunau dealurile. CARAGIALE, O. III 89. Vara... chiuind, cutreieram dumbrăvile. CREANGĂ, A. 117. • figurat Bătrînele păduri vor chiui: Un tînăr soare munții grei vor naște! BENIUC, vezi 46. Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139. • tranzitiv (Complementul indică vorba rostită, strigătul scos) Un moț spătos a chiuit:... Urși verb reflexiv:ei să-mpuști aice pe la noi? POEZ. N. 6. (figurat) Cînd docul chiui încetarea lucrului, toți, într-o larmă mare, se repeziră pe punte, năpustindu-se la mal. DUNĂREANU, CH. 227. • tranzitiv (Rar) A chema (pe cineva) cu voce tare. De departe Moș Vîrlan începe a-l chiui. SADOVEANU, O. A. II 105. 2. A spune, a striga chiuituri sau strigături. – Pronunțat: chi-u-i. – prezent industrie și:chiuiesc (REBREANU, R. II 189, ALECSANDRI, P. A. 114). |
