Conjugare a chiti

Conjugarea verbului a chiti: eu chitesc, tu chitești, el ea chitește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a chiti”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a chiti”!

Verbul a chiti conjugat la prezent

eu chitesc
tu chitești
el ea chitește
noi chitim
voi chitiți
ei ele chitiți

Verbul a chiti conjugat la viitor

eu voi chiti
tu vei chiti
el ea va chiti
noi vom chiti
voi veți chiti
ei ele vor chiti

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a chiti conjugare la condițional prezent

eu aș chiti
tu ai chiti
el ea ar chiti
noi am chiti
voi ați chiti
ei ele ar chiti

Verbul a chiti conjugare la condițional perfect

eu aș fi chitit
tu ai fi chitit
el ea ar fi chitit
noi am fi chitit
voi ați fi chitit
ei ele ar fi chitit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a chiti la conjunctiv prezent

eu să fiu chitesc
tu să fii chitești
el ea să fie chitească
noi să fim chitim
voi să fiți chitiți
ei ele să fie chitească

Conjug a chiti la imperfect

eu chiteam
tu chiteai
el ea chitea
noi chiteam
voi chiteați
ei ele chiteau

A chiti conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu chitisem
tu chitiseși
el ea chitise
noi chitiserăm
voi chitiserăți
ei ele chitiseră

Verbul a chiti conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi chitit
tu să fi chitit
el ea să fi chitit
noi să fi chitit
voi să fi chitit
ei ele să fi chitit

Conjugare a chiti la perfectul simplu

eu chitii
tu chitiși
el ea chiti
noi chitirăm
voi chitirăți
ei ele chitiră

Conjugarea verbului a chiti la perfectul compus

eu am chitit
tu ai chitit
el ea a chitit
noi am chitit
voi ați chitit
ei ele ar chitit

Conjugă a chiti la viitor anterior

eu voi fi chitit
tu vei fi chitit
el ea va fi chitit
noi vom fi chitit
voi veți fi chitit
ei ele vor fi chitit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a chiti

CHITÍ1, chitesc, verb IV. tranzitiv (Regional)

1. (Urmat de o propoziție completivă) A crede, a socoti, a judeca. Se prinde-n joc lîngă o fată, care chitește că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163.
       • reflexiv Mă chitesc eu în mine, cum s-o dau ca să nu mă prindă. CREANGĂ, 47.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau «spre») Nu chitea la altă decît numai ce să facă. SBIERA, P. 24.

2. A pune la cale, a plănui. Și de-aicea unde chitiți să mereți? HOGAȘ, M. N. 192. Da știi c-ai chitit-o bine, măi Chirică? CREANGĂ, P. 163. Nu-i rău, măi Ștefane, să știe băietul tău oleacă de carte, nu numaidecît pentru popie, cum chitește Smaranda. CREANGĂ, O. A. 43.
       • reflexiv unipersonal Nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nemerește. CREANGĂ, P. 8.

3. A potrivi, a aranja. Prinse masa care o pusese jos, o chiti bine pe pămînt. RETEGANUL, P. I 63.
♦ A împături (un obiect de pînză). Chitește cămășile.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

chitind

Participiu

chitit

Infinitiv scurt

chiti

Imfinitiv lung

chitind