eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a cerceta

Conjugarea verbului a cerceta: eu cercetez, tu cercetezi, el ea cercetează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a cerceta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cerceta”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a cerceta conjugat la prezent
  • eu cercetez
  • tu cercetezi
  • el ea cercetează
  • noi cercetăm
  • voi cercetați
  • ei ele cercetați
Verbul a cerceta conjugat la viitor
  • eu voi cerceta
  • tu vei cerceta
  • el ea va cerceta
  • noi vom cerceta
  • voi veți cerceta
  • ei ele vor cerceta
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a cerceta conjugare la condițional prezent
  • eu aș cerceta
  • tu ai cerceta
  • el ea ar cerceta
  • noi am cerceta
  • voi ați cerceta
  • ei ele ar cerceta
Verbul a cerceta conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi cercetat
  • tu ai fi cercetat
  • el ea ar fi cercetat
  • noi am fi cercetat
  • voi ați fi cercetat
  • ei ele ar fi cercetat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a cerceta la conjunctiv prezent
  • eu să fiu cercetez
  • tu să fii cercetezi
  • el ea să fie cerceteze
  • noi să fim cercetăm
  • voi să fiți cercetați
  • ei ele să fie cerceteze
Conjug a cerceta la imperfect
  • eu cercetam
  • tu cercetai
  • el ea cerceta
  • noi cercetam
  • voi cercetați
  • ei ele cercetau
A cerceta conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu cercetasem
  • tu cercetaseși
  • el ea cercetase
  • noi cercetaserăm
  • voi cercetaserăți
  • ei ele cercetaseră
Verbul a cerceta conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi cercetat
  • tu să fi cercetat
  • el ea să fi cercetat
  • noi să fi cercetat
  • voi să fi cercetat
  • ei ele să fi cercetat
Conjugare a cerceta la perfectul simplu
  • eu cercetai
  • tu cercetași
  • el ea cercetă
  • noi cercetarăm
  • voi cercetarăți
  • ei ele cercetară
Conjugarea verbului a cerceta la perfectul compus
  • eu am cercetat
  • tu ai cercetat
  • el ea a cercetat
  • noi am cercetat
  • voi ați cercetat
  • ei ele ar cercetat
Conjugă a cerceta la viitor anterior
  • eu voi fi cercetat
  • tu vei fi cercetat
  • el ea va fi cercetat
  • noi vom fi cercetat
  • voi veți fi cercetat
  • ei ele vor fi cercetat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CERCETÁ, cercetez, verb

I. tranzitiv

1. A examina cu atenție; a observa, a controla. începea goana pe scară, cîte două și trei trepte deodată, cu verb reflexiv:eo două opriri la verb reflexiv:eo două grilajuri de fier, unde controlorii vă cercetau biletele. PAS, Z. I 188. Un om, c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci in alta, s-apropie de gară, cer cetind cu de-amănuntul închegătura liniei. spaniolă POPESCU, M. G. 28. Le cercetează [rozele] tremurind Nedumerită, mititica, De ce s-au stins așa curînd?- Nu le făcuse doar nimica. IOSIF, PATR. 43. Fata împăratului, după ce se uită și cercetă mai toate armele, își alese o sabie cam ruginită. ISPIRESCU, L. 21. Dă-l încoace, fătul meu, Ca să-l cercetez și eu, Și să-ți spun adevărat Dac-ai fost tu înșelat. ALECSANDRI, P. P. 137.
       • reflexiv reciproc. Prin spiralele fumului se mai cercetau încă, încercînd flecare să descifreze în trăsăturile celuilalt. C. PETRESCU, A. 281.

2. A face cercetări; a studia, a medita, a consulta. Geologia pătrunde mai adînc în structura scoarței, cercetează cauzele care au produs schimbările ei. GEOLOGIA

6. Romînul... cercetînd originea și limba lui, se văzu că e roman. NEGRUZZI, S. I 202.

3. A căuta. Cercetîndu-l de-amărunțelul, au aflat floarea în tureatca ciubotei. SBIERA, P. 101. Venea încet-încet, De la Dunăre-n Șiret, Vadurile străbătînd, Malurile cercetînd, De-un Vulcan, de-un căpitan, Dușmanul lui Soliman. ALECSANDRI, P. P. 134.

3. A căuta să afli; a se informa, a iscodi. vezi cerca (II). Un gînd îndrăzneț își pusă in minte: Singur cu capul să cerceteze Starea taberii turcești. BUDAI-DELEANU, Ț. 244.
       • absolut El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut și toți magnații, după ce cercetară și cîntară, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. Pricina însuți o vezi... și încă mai cercetezi? NEGRUZZI, S. I 119.
       • intranzitiv (Uneori construit cu prepoziție «de» sau «despre») Cerceta el despre acest Gerion și afla că șade într-o țară spre soare-apune. ISPIRESCU, U. 55. Numai prin satul lui n-a cercetat despre fata cea frumoasă. ȘEZ. V 67.

5. A întreba, a chestiona. Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea, și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? ISPIRESCU, L. 44
♦ (juridic) A face cercetări, investigații, a ancheta. Procurorul cercetează cazul la fața locului.

6. (Învechit și popular) A vizita. Uncheșul Haralambie... venea la tîrg... ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. forme

6. Ia vezi cum te iubesc eu, că tot des te cercetez! PANN, P. vezi III

4.
       • absolut Rărișor să cercetezi Și mai puțintel să șezi. PANN, P. vezi III

4.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

cercetând

Participiu

cercetat

Infinitiv scurt

cerceta

Imfinitiv lung

cercetând



dex-app