Conjugare a buimăci

Conjugarea verbului a buimăci: eu buimăcesc, tu buimăcești, el ea buimăcește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a buimăci”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a buimăci”!

Verbul a buimăci conjugat la prezent

eu buimăcesc
tu buimăcești
el ea buimăcește
noi buimăcim
voi buimăciți
ei ele buimăciți

Verbul a buimăci conjugat la viitor

eu voi buimăci
tu vei buimăci
el ea va buimăci
noi vom buimăci
voi veți buimăci
ei ele vor buimăci

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a buimăci conjugare la condițional prezent

eu aș buimăci
tu ai buimăci
el ea ar buimăci
noi am buimăci
voi ați buimăci
ei ele ar buimăci

Verbul a buimăci conjugare la condițional perfect

eu aș fi buimăcit
tu ai fi buimăcit
el ea ar fi buimăcit
noi am fi buimăcit
voi ați fi buimăcit
ei ele ar fi buimăcit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a buimăci la conjunctiv prezent

eu să fiu buimăcesc
tu să fii buimăcești
el ea să fie buimăcească
noi să fim buimăcim
voi să fiți buimăciți
ei ele să fie buimăcească

Conjug a buimăci la imperfect

eu buimăceam
tu buimăceai
el ea buimăcea
noi buimăceam
voi buimăceați
ei ele buimăceau

A buimăci conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu buimăcisem
tu buimăciseși
el ea buimăcise
noi buimăciserăm
voi buimăciserăți
ei ele buimăciseră

Verbul a buimăci conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi buimăcit
tu să fi buimăcit
el ea să fi buimăcit
noi să fi buimăcit
voi să fi buimăcit
ei ele să fi buimăcit

Conjugare a buimăci la perfectul simplu

eu buimăcii
tu buimăciși
el ea buimăci
noi buimăcirăm
voi buimăcirăți
ei ele buimăciră

Conjugarea verbului a buimăci la perfectul compus

eu am buimăcit
tu ai buimăcit
el ea a buimăcit
noi am buimăcit
voi ați buimăcit
ei ele ar buimăcit

Conjugă a buimăci la viitor anterior

eu voi fi buimăcit
tu vei fi buimăcit
el ea va fi buimăcit
noi vom fi buimăcit
voi veți fi buimăcit
ei ele vor fi buimăcit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a buimăci

BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci,, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. vezi 41.
• tranzitiv Vestea neașteptată l-a buimăcit.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

buimăcind

Participiu

buimăcit

Infinitiv scurt

buimăci

Imfinitiv lung

buimăcind