Conjugare a bubui

Conjugarea verbului a bubui: eu -, tu -, el ea bubuie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a bubui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a bubui”!

Verbul a bubui conjugat la prezent

eu -
tu -
el ea bubuie
noi -
voi -
ei ele -

Verbul a bubui conjugat la viitor

eu voi bubui
tu vei bubui
el ea va bubui
noi vom bubui
voi veți bubui
ei ele vor bubui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a bubui conjugare la condițional prezent

eu aș bubui
tu ai bubui
el ea ar bubui
noi am bubui
voi ați bubui
ei ele ar bubui

Verbul a bubui conjugare la condițional perfect

eu aș fi bubuit
tu ai fi bubuit
el ea ar fi bubuit
noi am fi bubuit
voi ați fi bubuit
ei ele ar fi bubuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a bubui la conjunctiv prezent

eu să fiu -
tu să fii -
el ea să fie bubuie
noi să fim -
voi să fiți -
ei ele să fie bubuie

Conjug a bubui la imperfect

eu -
tu -
el ea bubuia
noi -
voi -
ei ele bubuiau

A bubui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu -
tu -
el ea bubuise
noi -
voi -
ei ele bubuiseră

Verbul a bubui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi bubuit
tu să fi bubuit
el ea să fi bubuit
noi să fi bubuit
voi să fi bubuit
ei ele să fi bubuit

Conjugare a bubui la perfectul simplu

eu -
tu -
el ea bubui
noi -
voi -
ei ele bubuiră

Conjugarea verbului a bubui la perfectul compus

eu am bubuit
tu ai bubuit
el ea a bubuit
noi am bubuit
voi ați bubuit
ei ele ar bubuit

Conjugă a bubui la viitor anterior

eu voi fi bubuit
tu vei fi bubuit
el ea va fi bubuit
noi vom fi bubuit
voi veți fi bubuit
ei ele vor fi bubuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a bubui

BUBUÍ, persoană 3 bubuie, verb IV. intranzitiv (Uneori impersonal; despre tunet) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. Se rostogoli, bubuind, întîiul tunet din primăvara aceea. CAMILAR, TEM. 88. Fulgera și bubuia de se clătina oalele-n cuie. RETEGANUL, P. I 19. Grozavul ceresc tunet începu a bubui. NEGRUZZI, S. II

5.
       • figurat Pretutindeni, oriunde, Bubuie-n inimi uriașa chemare [a partidului]. DEȘLIU, G. 58.
       • (Despre arme explozive, în special despre tunuri) Îndărătul lui începuseră să bubuie grenade. DUMITRIU, N. 216. Departe, mai bubuiau, adînc, tunurile. CAMILAR, N. I 53. Tunurile bubuiau fără întrerupere. SADOVEANU, O. VI 105.
       • (Despre alte surse de zgomote, prin extensie despre spațiul în care se fac ele auzite) Munții prindeau să bubuie, sub puterea șuvoaielor. CAMILAR, T. 62. Vijelia bubuia afară. SADOVEANU, P. M. 169.
       • (Despre un obiect lovit sau izbit) Șlepul începu să bubuie sub mulți pași grei. DUMITRIU, B. forme 158.
       • (Prin exagerare, despre foc) Focul bubuie și trosnește în cămin. ODOBESCU, S. I 153.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

bubuind

Participiu

bubuit

Infinitiv scurt

bubui

Imfinitiv lung

bubuind