Conjugare a boci

Conjugarea verbului a boci: eu bocesc, tu bocești, el ea bocește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a boci”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a boci”!

Verbul a boci conjugat la prezent

eu bocesc
tu bocești
el ea bocește
noi bocim
voi bociți
ei ele bociți

Verbul a boci conjugat la viitor

eu voi boci
tu vei boci
el ea va boci
noi vom boci
voi veți boci
ei ele vor boci

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a boci conjugare la condițional prezent

eu aș boci
tu ai boci
el ea ar boci
noi am boci
voi ați boci
ei ele ar boci

Verbul a boci conjugare la condițional perfect

eu aș fi bocit
tu ai fi bocit
el ea ar fi bocit
noi am fi bocit
voi ați fi bocit
ei ele ar fi bocit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a boci la conjunctiv prezent

eu să fiu bocesc
tu să fii bocești
el ea să fie bocească
noi să fim bocim
voi să fiți bociți
ei ele să fie bocească

Conjug a boci la imperfect

eu boceam
tu boceai
el ea bocea
noi boceam
voi boceați
ei ele boceau

A boci conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu bocisem
tu bociseși
el ea bocise
noi bociserăm
voi bociserăți
ei ele bociseră

Verbul a boci conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi bocit
tu să fi bocit
el ea să fi bocit
noi să fi bocit
voi să fi bocit
ei ele să fi bocit

Conjugare a boci la perfectul simplu

eu bocii
tu bociși
el ea boci
noi bocirăm
voi bocirăți
ei ele bociră

Conjugarea verbului a boci la perfectul compus

eu am bocit
tu ai bocit
el ea a bocit
noi am bocit
voi ați bocit
ei ele ar bocit

Conjugă a boci la viitor anterior

eu voi fi bocit
tu vei fi bocit
el ea va fi bocit
noi vom fi bocit
voi veți fi bocit
ei ele vor fi bocit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a boci

BOCÍ, bocesc, verb IV.

1. intranzitiv A plînge cu vaiete și strigăte. Toader îi tot aținea calea [fetei], ba o dată i-a făcut și vînt, de fata a început să bocească. REBREANU, R. II 137. Femeia lui, cum îl vede, începe a boci și a zice: Vai de mine și de mine, bărbate, ce-am pățit. CREANGĂ, P. 176. Ian auzi cum se bocesc toți nenorociții prinși în codru de Mama Pădurii! ALECSANDRI, T. I 421. reflexiv Trei zile s-a bocit umblînd aiurită pe mal, ștrigîndu-și într-una odorul pe nume. VLAHUȚĂ, O. A. 428. O dată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap, însă fără nici un folos. CREANGĂ, P. 174.

2. tranzitiv A plînge cu bocete după un mort; a jeli. S-adune vecini... Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească. COȘBUC, P. II 151. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei, ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc. ALECSANDRI, P. P. 137. Nora o boci așa de frumos, incit mai tot satul zicea: mîndru o mai bocește noră-sa. ȘEZ. IV 150.
• absolut [Peste sicriu] bocește-o babă. LESNEA, C. despre 55.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

bocind

Participiu

bocit

Infinitiv scurt

boci

Imfinitiv lung

bocind