eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a blestema

Conjugarea verbului a blestema: eu blestem, tu blestemi, el ea blestemă la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a blestema”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a blestema”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a blestema conjugat la prezent
  • eu blestem
  • tu blestemi
  • el ea blestemă
  • noi blestemăm
  • voi blestemați
  • ei ele blestemați
Verbul a blestema conjugat la viitor
  • eu voi blestema
  • tu vei blestema
  • el ea va blestema
  • noi vom blestema
  • voi veți blestema
  • ei ele vor blestema
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a blestema conjugare la condițional prezent
  • eu aș blestema
  • tu ai blestema
  • el ea ar blestema
  • noi am blestema
  • voi ați blestema
  • ei ele ar blestema
Verbul a blestema conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi blestemat
  • tu ai fi blestemat
  • el ea ar fi blestemat
  • noi am fi blestemat
  • voi ați fi blestemat
  • ei ele ar fi blestemat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a blestema la conjunctiv prezent
  • eu să fiu blestem
  • tu să fii blestemi
  • el ea să fie blesteme
  • noi să fim blestemăm
  • voi să fiți blestemați
  • ei ele să fie blesteme
Conjug a blestema la imperfect
  • eu blestemam
  • tu blestemai
  • el ea blestema
  • noi blestemam
  • voi blestemați
  • ei ele blestemau
A blestema conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu blestemasem
  • tu blestemaseși
  • el ea blestemase
  • noi blestemaserăm
  • voi blestemaserăți
  • ei ele blestemaseră
Verbul a blestema conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi blestemat
  • tu să fi blestemat
  • el ea să fi blestemat
  • noi să fi blestemat
  • voi să fi blestemat
  • ei ele să fi blestemat
Conjugare a blestema la perfectul simplu
  • eu blestemai
  • tu blestemași
  • el ea blestemă
  • noi blestemarăm
  • voi blestemarăți
  • ei ele blestemară
Conjugarea verbului a blestema la perfectul compus
  • eu am blestemat
  • tu ai blestemat
  • el ea a blestemat
  • noi am blestemat
  • voi ați blestemat
  • ei ele ar blestemat
Conjugă a blestema la viitor anterior
  • eu voi fi blestemat
  • tu vei fi blestemat
  • el ea va fi blestemat
  • noi vom fi blestemat
  • voi veți fi blestemat
  • ei ele vor fi blestemat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BLESTEMÁ, bléstem, verb

I.

1. tranzitiv (Și în forma populară blăstăma) A spune, a rosti, a exprima un blestem împotriva cuiva (vezi afurisi); a invoca abaterea unei nenorociri asupra cuiva. În «Venere și Madonă» poetul învinuiește, blestemă pe iubita sa. GHEREA, ST. Hristos I 143. Plimbă-se călugării, Blestemîndu-și părinții, De ce i-au călugărit Și nu i-au căsătorit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 217.
       • (Urmat de propoziții secundare arătînd felul nenorocirii) Împărăteasa își blăstămă fata ca să se facă pasăre verde și nouă ani să trăiască în codru. BOTA, P. 105.
       • absolut Femeile au început să țipe, să ocărască și să blesteme. PAS, L. I 31.
       • reflexiv reciproc. Hai să ne blăstămăm, și care dintre noi amîndoi a fi mai meșter, acela să ieie banii! CREANGĂ, P. 58.

2. intranzitiv A înjura, a ocărî cu vorbe urîte, a rosti vorbe de hulă; a huli. Femeia blestema de ciudă... mai ales că și pruncul plîngea în leagăn. CAMILAR, TEM. 82.
       • tranzitiv (Cu privire la un moment din viață, la viață, soartă etc.) A cîrti, a se revolta împotrivă-i. Viața nu-mi blestem Și nici moartea nu mi-o chem. MACEDONSKI, O. I 39.

3. prezent industrie accentuat și: blestem.

– prezent industrie persoană 3 și: blesteamă (GHEREA, ST. Hristos I 143).

– Variante: (popular) blăstămá, blástăm și blăstăm, blăstemá verb I

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

blestemând

Participiu

blestemat

Infinitiv scurt

blestema

Imfinitiv lung

blestemând



dex-app