CONSULTĂ DEX |
Verbul a blagoslovi conjugat la prezent
Verbul a blagoslovi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a blagoslovi conjugare la condițional prezent
Verbul a blagoslovi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a blagoslovi la conjunctiv prezent
Conjug a blagoslovi la imperfect
A blagoslovi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a blagoslovi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a blagoslovi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a blagoslovi la perfectul compus
Conjugă a blagoslovi la viitor anterior
|
Definiție din
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (termen bisericesc) A binecuvînta. [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91. Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi verb reflexiv:ea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. ♦ Expresia: (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110. • figurat (Familiar) A înjura. [Popa] murmură... o vorbă urîtă, ca răspuns la vorbele urîte cu care era încredințat că-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glumeț, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156. |