eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a binemerita

Conjugarea verbului a binemerita: eu binemerit, tu binemeriți, el ea binemerită la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a binemerita”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a binemerita”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a binemerita conjugat la prezent
  • eu binemerit
  • tu binemeriți
  • el ea binemerită
  • noi binemerităm
  • voi binemeritați
  • ei ele binemeritați
Verbul a binemerita conjugat la viitor
  • eu voi binemerita
  • tu vei binemerita
  • el ea va binemerita
  • noi vom binemerita
  • voi veți binemerita
  • ei ele vor binemerita
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a binemerita conjugare la condițional prezent
  • eu aș binemerita
  • tu ai binemerita
  • el ea ar binemerita
  • noi am binemerita
  • voi ați binemerita
  • ei ele ar binemerita
Verbul a binemerita conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi binemeritat
  • tu ai fi binemeritat
  • el ea ar fi binemeritat
  • noi am fi binemeritat
  • voi ați fi binemeritat
  • ei ele ar fi binemeritat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a binemerita la conjunctiv prezent
  • eu să fiu binemerit
  • tu să fii binemeriți
  • el ea să fie binemerite
  • noi să fim binemerităm
  • voi să fiți binemeritați
  • ei ele să fie binemerite
Conjug a binemerita la imperfect
  • eu binemeritam
  • tu binemeritai
  • el ea binemerita
  • noi binemeritam
  • voi binemeritați
  • ei ele binemeritau
A binemerita conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu binemeritasem
  • tu binemeritaseși
  • el ea binemeritase
  • noi binemeritaserăm
  • voi binemeritaserăți
  • ei ele binemeritaseră
Verbul a binemerita conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi binemeritat
  • tu să fi binemeritat
  • el ea să fi binemeritat
  • noi să fi binemeritat
  • voi să fi binemeritat
  • ei ele să fi binemeritat
Conjugare a binemerita la perfectul simplu
  • eu binemeritai
  • tu binemeritași
  • el ea binemerită
  • noi binemeritarăm
  • voi binemeritarăți
  • ei ele binemeritară
Conjugarea verbului a binemerita la perfectul compus
  • eu am binemeritat
  • tu ai binemeritat
  • el ea a binemeritat
  • noi am binemeritat
  • voi ați binemeritat
  • ei ele ar binemeritat
Conjugă a binemerita la viitor anterior
  • eu voi fi binemeritat
  • tu vei fi binemeritat
  • el ea va fi binemeritat
  • noi vom fi binemeritat
  • voi veți fi binemeritat
  • ei ele vor fi binemeritat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BINEMERITÁ verb

I. intranzitiv (Rar, mai ales la perf. c.; urmat de determinări introduse plin prepoziție «de la») A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. A binemeritat de la patrie. ALECSANDRI, T. I 247.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

binemeritând

Participiu

binemeritat

Infinitiv scurt

binemerita

Imfinitiv lung

binemeritând



dex-app