CONSULTĂ DEX |
Verbul a biciui conjugat la prezent
Verbul a biciui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a biciui conjugare la condițional prezent
Verbul a biciui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a biciui la conjunctiv prezent
Conjug a biciui la imperfect
A biciui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a biciui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a biciui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a biciui la perfectul compus
Conjugă a biciui la viitor anterior
|
Definiție din
BICIUÍ, biciuiesc și bíciui, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A bate (pe cineva) cu. biciul, a da (cuiva) bice. Li se moaie [boilor] genunchii. Cum poți să-i mai biciui? STANCU, despre 194. ♦ A lovi (fără voie), producînd usturime. în fuga nebună ierburile îl biciuiau și i se încolăceau ca șerpii de picioare. GÎRLEANU, L. 32. • figurat Se îndoiau ca niște arcuri și biciuiau văzduhul sărmanele crengi negre ale fagilor uzi de ploaie. DUMITRIU, N. 187. Soldații se strînseră mai bine în mantale, biciuiți de-un vînt... care le învăluia picioarele. CAMILAR, N. II 256. 2. figurat A face (pe cineva) să sufere, a chinui (moralicește). Rîde... de farsa pe care mi-o joacă... De felul în care mă biciuie pînă la sînge cu frica și cu deznădejdea. DUMITRIU, B. forme 151. Biciuită într-una cu limba de bunica, mama... a urcat dealul. STANCU, despre 16. 3. figurat A satiriza fără cruțare. în aceste comedii, Cara- giale biciuiește o concepție. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 228. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale. NEGRUZZI, S. I 334. • reflexiv pasiv Haideți... la teatru romînesc, Unde relele din fire Necruțat se biciuiesc. ALECSANDRI, T. I 150. – Variantă: (regional) zbiciuí (TEODORESCU, P. P. 151) verb IV. |