CONSULTĂ DEX |
Verbul a bălălăi conjugat la prezent
Verbul a bălălăi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a bălălăi conjugare la condițional prezent
Verbul a bălălăi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a bălălăi la conjunctiv prezent
Conjug a bălălăi la imperfect
A bălălăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a bălălăi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a bălălăi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a bălălăi la perfectul compus
Conjugă a bălălăi la viitor anterior
|
Definiție din
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, verb IV. intranzitiv A se mișca, a se legăna, a se clătina într-o parte și într-alta ca un om nesigur pe pasul său, ori ca un obiect spînzurat, în bătaia vîntului; a bănănăi, a se bălăbăni. Fîntîna părăsită... asupra căreia a jale scîrțîia, bălălăind în bătaia vîntului, cumpăna ce tot se mai ținea pe crăcana miei furci butucoase. VLAHUȚĂ, N. 122. Mă cam strînge [livreaua] la coate și-n spate.Dicționarul limbii romîne literare contemporane – Da ce verb reflexiv:ei?... să bălălăiești [în ea] ca într-un sucman? ALECSANDRI, T. I 136. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») Stenon, ce-n adunare înșiră cum îi vine Și verb reflexiv:ute și nevrute, ca moara cea stricată... Din mîni bălălăiește, întocmai ca din limbă. NEGRUZZI, S. II 226. |