Conjugare a auri

Conjugarea verbului a auri: eu auresc, tu aurești, el ea aurește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a auri”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a auri”!

Verbul a auri conjugat la prezent

eu auresc
tu aurești
el ea aurește
noi aurim
voi auriți
ei ele auriți

Verbul a auri conjugat la viitor

eu voi auri
tu vei auri
el ea va auri
noi vom auri
voi veți auri
ei ele vor auri

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a auri conjugare la condițional prezent

eu aș auri
tu ai auri
el ea ar auri
noi am auri
voi ați auri
ei ele ar auri

Verbul a auri conjugare la condițional perfect

eu aș fi aurit
tu ai fi aurit
el ea ar fi aurit
noi am fi aurit
voi ați fi aurit
ei ele ar fi aurit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a auri la conjunctiv prezent

eu să fiu auresc
tu să fii aurești
el ea să fie aurească
noi să fim aurim
voi să fiți auriți
ei ele să fie aurească

Conjug a auri la imperfect

eu auream
tu aureai
el ea aurea
noi auream
voi aureați
ei ele aureau

A auri conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu aurisem
tu auriseși
el ea aurise
noi auriserăm
voi auriserăți
ei ele auriseră

Verbul a auri conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi aurit
tu să fi aurit
el ea să fi aurit
noi să fi aurit
voi să fi aurit
ei ele să fi aurit

Conjugare a auri la perfectul simplu

eu aurii
tu auriși
el ea auri
noi aurirăm
voi aurirăți
ei ele auriră

Conjugarea verbului a auri la perfectul compus

eu am aurit
tu ai aurit
el ea a aurit
noi am aurit
voi ați aurit
ei ele ar aurit

Conjugă a auri la viitor anterior

eu voi fi aurit
tu vei fi aurit
el ea va fi aurit
noi vom fi aurit
voi veți fi aurit
ei ele vor fi aurit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a auri

AURÍ, auresc, verb IV.

1. tranzitiv A acoperi cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91.
• figurat A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur, a polei. Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. vezi 126. Soarele scăpâta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28. Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28.4
• reflexiv Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233.

2. reflexiv (În basme) A se preface în aur. Îndată i se auri lina [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

aurind

Participiu

aurit

Infinitiv scurt

auri

Imfinitiv lung

aurind