CONSULTĂ DEX |
Verbul a atribui conjugat la prezent
Verbul a atribui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a atribui conjugare la condițional prezent
Verbul a atribui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a atribui la conjunctiv prezent
Conjug a atribui la imperfect
A atribui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a atribui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a atribui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a atribui la perfectul compus
Conjugă a atribui la viitor anterior
|
Definiție din
ATRIBUÍ, atribúi, verb IV. tranzitiv (Urmat de determinări în dativ)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A acorda, a conferi. A atribui o mare importanță unei probleme. Îi atribuie merite mai mari decît are în realitate. 2. A pune pe seama, în socoteala (sau în spinarea) cuiva. Radu deveni iarăși trist, și ai casei atribuiră aceasta grijii de școală. VLAHUȚĂ, O. A. 119. Atribuind știința mea la verb reflexiv:ednicia învățătorului, porunci să cumpere... un beniș, pe care îl trimise dascălului. NEGRUZZI, S. I 11. • reflexiv pasiv Căderea năprasnică a lui Bucșan... mi se atribuia tot mie. SADOVEANU, N. forme 150. Negreșit că nu invențiunea gravurii cu apă-tare, ce i se atribuie [lui Albert Dürer], îi va cîștiga mai mult preț in ochii tăi. ODOBESCU, S. III 61. – prezent industrie și: atribuiesc (CARAGIALE, O. VII 77). |