Conjugare a aținti

Conjugarea verbului a aținti: eu ațintesc, tu ațintești, el ea ațintește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a aținti”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a aținti”!

Verbul a aținti conjugat la prezent

eu ațintesc
tu ațintești
el ea ațintește
noi ațintim
voi ațintiți
ei ele ațintiți

Verbul a aținti conjugat la viitor

eu voi aținti
tu vei aținti
el ea va aținti
noi vom aținti
voi veți aținti
ei ele vor aținti

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a aținti conjugare la condițional prezent

eu aș aținti
tu ai aținti
el ea ar aținti
noi am aținti
voi ați aținti
ei ele ar aținti

Verbul a aținti conjugare la condițional perfect

eu aș fi ațintit
tu ai fi ațintit
el ea ar fi ațintit
noi am fi ațintit
voi ați fi ațintit
ei ele ar fi ațintit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a aținti la conjunctiv prezent

eu să fiu ațintesc
tu să fii ațintești
el ea să fie ațintească
noi să fim ațintim
voi să fiți ațintiți
ei ele să fie ațintească

Conjug a aținti la imperfect

eu aținteam
tu aținteai
el ea ațintea
noi aținteam
voi aținteați
ei ele aținteau

A aținti conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu ațintisem
tu ațintiseși
el ea ațintise
noi ațintiserăm
voi ațintiserăți
ei ele ațintiseră

Verbul a aținti conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi ațintit
tu să fi ațintit
el ea să fi ațintit
noi să fi ațintit
voi să fi ațintit
ei ele să fi ațintit

Conjugare a aținti la perfectul simplu

eu ațintii
tu ațintiși
el ea aținti
noi ațintirăm
voi ațintirăți
ei ele ațintiră

Conjugarea verbului a aținti la perfectul compus

eu am ațintit
tu ai ațintit
el ea a ațintit
noi am ațintit
voi ați ațintit
ei ele ar ațintit

Conjugă a aținti la viitor anterior

eu voi fi ațintit
tu vei fi ațintit
el ea va fi ațintit
noi vom fi ațintit
voi veți fi ațintit
ei ele vor fi ațintit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a aținti

AȚINTÍ, ațintesc, verb IV.

1. tranzitiv (Cu privire la ochi, prin extensie la privire, la căutătură) A îndrepta ochii țintă spre cineva sau ceva, a concentra privirea asupra unei ființe sau a unui lucru, a pironi. Căutau cu ochii... ațintiți dușmănos spre cer. PAS, L. I

12. Visam o pescuire minunată, stînd cu ochii ațintiți asupra plutei. SADOVEANU, N. forme 53. Spînul repede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 233. Ochii mei ce-n veci la tine Ațintesc a lor lumine. ALECSANDRI, P. I 144.
       • (Cu intervertirea complementelor) Omul nalt și slab îl ațintește [pe străin] cu singurul ochi pe care-l avea. SADOVEANU, despre P. 155.
       • reflexiv Ochii tutulor se ațintiră la măiastra și mărturisiră că așa frumusețe... nici c-au mai văzut. ISPIRESCU, L. 283.
       • (Rar, despre alte organe, prin extensie despre om și manifestări ale lui) Și eu am văzut cîrdurile de dropii, cutrierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază acele șesuri fără margine [ale Bărăganului]. ODOBESCU, S. III

14. Urechile erau ațintite spre astă cîntare nepovestită. POPESCU, I 129. Junele, a cărui atențiune era ațintită la cea mai mică mișcare... auzi și el acest zgomot. FILIMON, C. 44.

2. tranzitiv (Cu privire la arme de foc) A îndrepta spre o țintă, a ochi. Ațintește pușca asupra fiarei.

3. intranzitiv (învechit, impropriu) A aspira, a năzui. a tinde, a ținti. Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare, Ș-acum neamurile toate cătră dînsul ațintesc. ALECSANDRI, P.A. 81.

– Variantă: (învechit) ațintá (ALEXANDRESCU, M. 26) verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

ațintind

Participiu

ațintit

Infinitiv scurt

aținti

Imfinitiv lung

ațintind