CONSULTĂ DEX |
Verbul a asurzi conjugat la prezent
Verbul a asurzi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a asurzi conjugare la condițional prezent
Verbul a asurzi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a asurzi la conjunctiv prezent
Conjug a asurzi la imperfect
A asurzi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a asurzi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a asurzi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a asurzi la perfectul compus
Conjugă a asurzi la viitor anterior
|
Definiție din
ASURZÍ, asurzesc, verb IV. intranzitiv A-și pierde auzul, a deveni surd. Măi Michiduță, cînd oi chiui eu, ai să asurzești. CREANGĂ, P. 154. Dicționarul limbii romîne literare contemporane ♦ tranzitiv A face (pe cineva) să-și piardă auzul, a-i lua auzul; (prin exagerare, subiectul fiind un zgomot mare sau sursa zgomotului) a face să nu mai înțeleagă (ca și cum ar fi surd), a buimăci, a ameți. Nu voia să asculte nici la păsărelele ce ciripeau de [te] asurzea. ISPIRESCU, L. 58. Nu te lasă inima să taci; asurzești lumea. CREANGĂ, A. 71. Să ne ferim de întîlnirea lui, dacă nu verb reflexiv:em să ne asurzească. NEGRUZZI, S. I 238. • figurat Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. EMINESCU, O. 1 67. • (Pleonastic) Toată strada e-n picioare, Asurzită de urechi. despre BOTEZ, forme S. 58. De urechi m-au asurzit. TEODORESCU, P. P. 381. • reflexiv pasiv (Rar) Ți se asurzeau urechile de răcnetele surugiilor. PAS, L. I 144. |