CONSULTĂ DEX |
Verbul a astruca conjugat la prezent
Verbul a astruca conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a astruca conjugare la condițional prezent
Verbul a astruca conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a astruca la conjunctiv prezent
Conjug a astruca la imperfect
A astruca conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a astruca conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a astruca la perfectul simplu
Conjugarea verbului a astruca la perfectul compus
Conjugă a astruca la viitor anterior
|
Definiție din
ASTRUCÁ, astrúc, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv (învechit și regional) 1. A îngropa, a înmormînta. Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, forme J. 549. Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. 2. A acoperi, a înveli. (reflexiv pasiv) Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. • reflexiv Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astruc. La HEM. • (figurat) Pusei dorul căpătii Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66. |