CONSULTĂ DEX |
Verbul a asculta conjugat la prezent
Verbul a asculta conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a asculta conjugare la condițional prezent
Verbul a asculta conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a asculta la conjunctiv prezent
Conjug a asculta la imperfect
A asculta conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a asculta conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a asculta la perfectul simplu
Conjugarea verbului a asculta la perfectul compus
Conjugă a asculta la viitor anterior
|
Definiție din
ascultá (-t, -át), verb –Dicționarul etimologic român 1. A auzi. – 2. A da crezare. – 3. A se supune, a face pe voia cuiva. – 4. A examina, a întreba un elev. – Mr. ascultu, megl. ascult, istr. ascutu. latina popular ascultāre, în loc de auscultāre (Pușcariu 138; Candrea-Dens., 95; REW 802; DAR); conform italiana ascoltare, prov. escoutar, vezi limba franceza ascouter (în franceză écouter), vezi spaniolă ascuchar (spaniolă escuchar). derivat ascultămînt, substantiv neutru (învechit, supunere, obediență); ascultător, adjectiv (care ascultă; supus, docil); ascultător, substantiv masculin (elev; vînzător, funcționar; aparat de ascultare); ascultătură, substantiv feminin (învechit, ascultare); ascultoi, adjectiv (învechit, supus, docil). |