 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a ancheta conjugat la prezent
Verbul a ancheta conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ancheta conjugare la condițional prezent
Verbul a ancheta conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a ancheta la conjunctiv prezent
Conjug a ancheta la imperfect
A ancheta conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a ancheta conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a ancheta la perfectul simplu
Conjugarea verbului a ancheta la perfectul compus
Conjugă a ancheta la viitor anterior
|
|
Definiție din
ANCHÉTĂ substantiv feminin (< limba franceza enquête): cercetare pe teren făcută în scop științific. Dicționar de termeni lingvistici • lingvístică: cercetare a fenomenelor de limbă făcută de către un lingvist, pe baza unor chestionare (vezi și chestionár). • dialectálă: cercetare pe teren sau prin corespondență a dialectelor și a graiurilor regionale ale unei limbi, pe baza unui chestionar dialectal; investigare a unei anumite varietăți lingvistice (idiolect, grai, dialect etc.) de către un anchetator, care folosește o anumită metodă de a. pentru a obține și a înregistra de la informatori datele necesare caracterizării acesteia, A. dialectală presupune pregătire prealabilă: fixarea scopului cercetării, elaborarea unui chestionar în concordanță cu acest scop, alegerea celui mai adecvat sistem de transcriere fonetică; cunoașterea profilului istoric, geografic, social și economic al regiunii, în vederea stabilirii rețelei localităților care urmează a fi anchetate; efectuarea unor a. preliminare de probă pentru verificarea chestionarului și a transcrierii fonetice și pentru cunoașterea terenului cercetat; pregătirea caietelor de a., a planșelor și a materialului documentar, a mijloacelor mecanice de înregistrare (magnetofon, casetofon, aparat foto etc.). Din punct de vedere tehnic, există trei mari tipuri de a. dialectale: a. directă (notarea răspunsurilor pe măsura desfășurării a.; este o metodă tradițională); a. indirectă (înregistrarea întrebărilor și a răspunsurilor pe bandă de magnetofon sau de casetofon și transcrierea ulterioară a materialului; este o metodă modernă); a. prin corespondență, mai puțin folosită (vezi și anchetatór). |
