Conjugare a ameți

Conjugarea verbului a ameți: eu amețesc, tu amețești, el ea amețește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a ameți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ameți”!

Verbul a ameți conjugat la prezent

eu amețesc
tu amețești
el ea amețește
noi amețim
voi amețiți
ei ele amețiți

Verbul a ameți conjugat la viitor

eu voi ameți
tu vei ameți
el ea va ameți
noi vom ameți
voi veți ameți
ei ele vor ameți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a ameți conjugare la condițional prezent

eu aș ameți
tu ai ameți
el ea ar ameți
noi am ameți
voi ați ameți
ei ele ar ameți

Verbul a ameți conjugare la condițional perfect

eu aș fi amețit
tu ai fi amețit
el ea ar fi amețit
noi am fi amețit
voi ați fi amețit
ei ele ar fi amețit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a ameți la conjunctiv prezent

eu să fiu amețesc
tu să fii amețești
el ea să fie amețească
noi să fim amețim
voi să fiți amețiți
ei ele să fie amețească

Conjug a ameți la imperfect

eu amețeam
tu amețeai
el ea amețea
noi amețeam
voi amețeați
ei ele amețeau

A ameți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu amețisem
tu amețiseși
el ea amețise
noi amețiserăm
voi amețiserăți
ei ele amețiseră

Verbul a ameți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi amețit
tu să fi amețit
el ea să fi amețit
noi să fi amețit
voi să fi amețit
ei ele să fi amețit

Conjugare a ameți la perfectul simplu

eu ameții
tu amețiși
el ea ameți
noi amețirăm
voi amețirăți
ei ele amețiră

Conjugarea verbului a ameți la perfectul compus

eu am amețit
tu ai amețit
el ea a amețit
noi am amețit
voi ați amețit
ei ele ar amețit

Conjugă a ameți la viitor anterior

eu voi fi amețit
tu vei fi amețit
el ea va fi amețit
noi vom fi amețit
voi veți fi amețit
ei ele vor fi amețit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a ameți

AMEȚÍ, amețesc, verb IV.

1. intranzitiv A fi cuprins de amețeală, a-și pierde echilibrul. El fugea așa de repede, cît biata fată amețea, nu alta. SBIERA, P. 313. Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 196. Of! of! am rămas iar cu piatra-n casă. Of!... amețesc... leșin. ALECSANDRI, T. I 49.
       • tranzitiv Na! una! L-am amețit... Să-i mai dau verb reflexiv:eo cîteva [lovituri]. ALECSANDRI, T. I 450.

2. intranzitiv figurat A se zăpăci, a-și pierde capul (din cauza unei emoții sau a unei impresii puternice). Vai de mine și de mine, Iliuță, amețisem de spaimă și am pus de două ori zahar. SADOVEANU, N. forme 162. Baba atunci a amețit de bucurie. CREANGĂ, P. 79.
       • reflexiv Se ameți și se fistici tind se văzu încongiurat de o mulțime de lume. ISPIRESCU, L. 136.
       • tranzitiv Vorbele lui atîta îi amețise, încît de spaimă... se pierduseră cu totul. ISPIRESCU, L. 294.
       • tranzitiv A scoate din minți. De-acum te ține S-amețești bine Pe cioclovine (= ciocoi). ALECSANDRI, T. 920. Ori la tine ea privește, Cu vederea-l amețește. SEVASTOS, C. 172.
       • tranzitiv A aduce într-o stare de extaz, de încîntare. O speranță de o dureroasă dulceață, deșartă dar singură, îi amețea sufletul. EMINESCU, N. 74.

3. intranzitiv și reflexiv A se îmbăta, a se chercheli. Au băut, s-au amețit și acum horăiesc în podul morii. SADOVEANU, O. VI

12.
       • tranzitiv Ipate le dă de băut, pînă le amețește pe amîndouă. CREANGĂ, P. 173.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

amețind

Participiu

amețit

Infinitiv scurt

ameți

Imfinitiv lung

amețind