CONSULTĂ DEX |
Verbul a alipi conjugat la prezent
Verbul a alipi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a alipi conjugare la condițional prezent
Verbul a alipi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a alipi la conjunctiv prezent
Conjug a alipi la imperfect
A alipi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a alipi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a alipi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a alipi la perfectul compus
Conjugă a alipi la viitor anterior
|
Definiție din
ALIPÍ, alipesc, verb IV. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «la») A se lipi, a se alătura, a se atașa. M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. forme 162. Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • figurat La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. forme 53. • tranzitiv Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19. • (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat. |