CONSULTĂ DEX |
Verbul a alinta conjugat la prezent
Verbul a alinta conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a alinta conjugare la condițional prezent
Verbul a alinta conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a alinta la conjunctiv prezent
Conjug a alinta la imperfect
A alinta conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a alinta conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a alinta la perfectul simplu
Conjugarea verbului a alinta la perfectul compus
Conjugă a alinta la viitor anterior
|
Definiție din
ALINTÁ, alínt, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. tranzitiv A dezmierda, a mîngîia. (figurat) Pămîntul mă alintă C-un foșnet lung de grîne cu bobul sănătos. JEBELEANU, în POEZ. N. 393. • reflexiv figurat Moș Toader tot mergea, alintîndu-se mereu cu gîndul [că va găsi de lucru]. CONTEMPORANUL, V 390. 2. tranzitiv A răsfăța, a răzgîia. Prea își alintă copiii. • figurat Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49. • reflexiv Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359. Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam, la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35. Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50. 3. reflexiv (Rar) A se mișca încet și grațios, a se legăna ușor. Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81. |