CONSULTĂ DEX |
Verbul a agura conjugat la prezent
Verbul a agura conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a agura conjugare la condițional prezent
Verbul a agura conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a agura la conjunctiv prezent
Conjug a agura la imperfect
A agura conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a agura conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a agura la perfectul simplu
Conjugarea verbului a agura la perfectul compus
Conjugă a agura la viitor anterior
|
Definiție din
agurá (-réz, -át), verbDicționarul etimologic român – A prezice, a prevesti. latina a(u)gŭrāre (Densusianu, limba română, XXVIII, 61; Pușcariu 39; Candrea-Dens., 23; REW 784; DAR); conform vezi italiana a(g)urare (lec. aúru, termen militar ingürá, sard. aurá), prov. aurar, spaniolă agorar, portugheză agourar. Rar, Transilvania de Vest. Mr. ugure, substantiv neutru (profeție), a fost interpretat de Pascu, I, 178, ca derivat de la latina augurium, ceea ce poate fi adevărat numai dacă se are în vedere complicata cale de transmitere a cuvânt: latina augurium a dat în limba neogreacă γουρί, de unde limba turcă ogur, care este etimonul cuvânt mr., conform ursuz. |