CONSULTĂ DEX |
Verbul a afișa conjugat la prezent
Verbul a afișa conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a afișa conjugare la condițional prezent
Verbul a afișa conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a afișa la conjunctiv prezent
Conjug a afișa la imperfect
A afișa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a afișa conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a afișa la perfectul simplu
Conjugarea verbului a afișa la perfectul compus
Conjugă a afișa la viitor anterior
|
Definiție din
AFIȘÁ, afișez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. (Cu privire la o hîrtie scrisă sau tipărită, prin extensie la conținutul ei) A expune (prin lipire) în locuri anume destinate, pentru a fi în văzul tuturor. A afișat programul concertului. • În secție au fost afișate panouri, Lozinci mobilizatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2558. • reflexiv pasiv S-a afișat lista celor admiși la examen. 2. figurat A manifesta în chip ostentativ o anumită comportare sau atitudine (cu intenția de a produce efect). A afișat o atitudine disprețuitoare. ♦ reflexiv A apărea în tovărășia cuiva, cu intenția de a produce efect, senzație. Se afișa cu un cîntăreț dintr-o trupă italiană. DUMITRIU, B. forme 52. |