CONSULTĂ DEX |
Verbul a adăoga conjugat la prezent
Verbul a adăoga conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a adăoga conjugare la condițional prezent
Verbul a adăoga conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a adăoga la conjunctiv prezent
Conjug a adăoga la imperfect
A adăoga conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a adăoga conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a adăoga la perfectul simplu
Conjugarea verbului a adăoga la perfectul compus
Conjugă a adăoga la viitor anterior
|
Definiție din
adăogá (-áog, -át), verbDicționarul etimologic român – A mai pune peste, a da în plus, a spori. – Varianteadaoge, adăuga, adăugi. Mr. adavgu (adapșu, adăvgat), megl. daug (dauș). < latina adaugĕre, care s-a păstrat numai în limba română (Pușcariu 10; Candrea-Dens., 16; REW 149; DAR); conform vezi limba franceza aoire, vezi prov. azaut. Ca și în alte cazuri, -ĕre trecuse la -ēre din latina in limbaj vulgar sau argou / jargou Forma adaugere este vie încă în limba română, dar astăzi se preferă forma de conjug. I. Totuși, aceasta din urmă este relativ recentă, și DAR (1913) nu o admite. În sfîrșit, există ca arhaism și o formă adaptată la conjuncție IV, a adăugi. Oscilația între cele trei conjug. posibile a înmulțit curios formele verbale, mai ales la perf. simplu (eu adăosei, adăusei, adăugii, adăogai, adăugai) și la participiu trecut (adaos, adaus, adăogit, adăugit, adăogat, adăugat). În toate cazurile, este de preferat tipul de conjuncție I. derivat adaos, adjectiv (adăugat); adaos, substantiv neutru (adăugare, supliment); adăoșag, substantiv neutru (suprataxă, contribuție adițională, desființată în Moldova în 1741; adăosătură, substantiv feminin (adăugare). |