CONSULTĂ DEX |
Verbul a acera conjugat la prezent
Verbul a acera conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a acera conjugare la condițional prezent
Verbul a acera conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a acera la conjunctiv prezent
Conjug a acera la imperfect
A acera conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a acera conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a acera la perfectul simplu
Conjugarea verbului a acera la perfectul compus
Conjugă a acera la viitor anterior
|
Definiție din
áceră (ácere), substantiv femininDicționarul etimologic român – Vultur, acvilă. – Variante aciră < latina ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582; DAR); conform prov. aigla, limba franceza aigle, cat. áliga, spaniolă águila, portugheză aguia. Cuvîntul limba română este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată verb reflexiv:eunui filolog latinist din secolul XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din secolul XIX au inventat forma acvilă, substantiv feminin, care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și derivat acvilin, adjectiv (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat). |