Ce înseamnă zorit1, zorituri, substantiv neutru zorit1, locuțiune adverbiala la zoritul zorilor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "zorit1, zorituri, substantiv neutru zorit1, locuțiune adverbiala la zoritul zorilor": la revărsatul zorilor, în zori

" Doar sesurile, pline de ierburi somnoroase,
Nu se trezesc. E vesel zorit de clopotei
In fuga raschirata a tur melor de miei."
I-a Elegie pagana poezie de Nicolai Costenco

" Veniti, caci glasul vostru-nvie
Un nou zorit de dimineata,
Voi ce-ati murit o vesnicie"
Stramosii poezie de Octavian Goga

ZORÍT2, -Ă, zoriți, -te, adjectiv Care se grăbește foarte mult, care lucrează cu mare grabă sau foarte repede. Cazacii mîncau zoriți și cu urechea la pîndă. SADOVEANU, O. VII 37. Dacă nu ești prea zorită, treci pe poartă și vino-ncoace nițel. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 102. Pe chei lumea aleargă zorită după treburi. DUNĂREANU, CH. 84. în cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, P. 58.
       • (Adverbial) Surorile împleteau zorit la ciorapi, la tîrlici și mănuși. DELAVRANCEA, T. 269.