Ce înseamnă zgîrcit la vorbă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "zgîrcit la vorbă": care vorbește puțin și cumpătat

"
Anul, grozav de econom in ploi, se sfirsise si mai zgircit in zapezi. Era iarna plina, dar numai cu inghet. Vremuise la inceput un pospai de zapada, pe care vintul o macinase, zvirlind-o de colo-colo. Si oamenii se indreptau ingrijorati catre un Craciun negru si uscat, semn rau pentru samanaturi, ca si dinspre partea sanatatii.
Cei mai necajiti erau copiii. in loc sa zburde cu sania pe dardausuri, ei trebuiau sa care acasa, cu spinarea, crosnii de crengi si vreascuri. Noroc ca in privinta lemnelor satul era linistit. Nu avea nevoie sa porneasca la paduri indepartate. Se incalzea aproape numai cu uscaturile ce-i dau petecutele de cring, ramase codevalmasie din falnicul codru sub care odinioara se cuibarise cel dintii stramos."
Sarpele Aliodor poezie de Vasile Voiculescu

"
cu semne uriase-n zarea scunda aceasta-ntindere-i un limb de tilcuri ce-adeseori apuca sa raspunda zgircit chemarii lor ca niste pilcuri
cu zbatere de aripa domoala ce-abia pornita-ncepe sa renunte dar ah! ce infinituri se rascoala in gusa innodata cu graunte"
Cvadratura Cercului poezie de Stefan Augustin Doinas

ZGÎRCÍT, -Ă, zgîrciți, -te, adjectiv

1. Care face economie exagerată și evită chiar cheltuielile necesare, care strînge cu lăcomie banii și nu dă din al său; avar. Era un om înainte de toate amarnic și zgîrcit. SADOVEANU, E. 120. Cojocarul zgîrcit se bucură în taină că pomelnicul lui... îl ținea mai ieftin decît pe toți ceilalți. GALACTION, O. I 278. Era pestriță la mațe și foarte zgîrcită. CREANGĂ, P. 37.
       • (Substantivat) Zgîrcitul nici pe el nu se procopsește, nici pe altul nu folosește. La CADE.
♦ figurat Prea puțin darnic, lipsit de generozitate. Stăpînitorii erau tot mai zgîrciți în recunoașterea de drepturi pentru popor, tot mai darnici în ani de închisoare. pasiv Z. IV 105.
       • Expresia: Zgîrcit la vorbă = care vorbește puțin și cumpătat. Palid, aprinzînd țigară de la țigară, Matei a ascultat cum Mindirigiu, simplu, zgîrcit la vorbă, a povestit faptul. GALAN, B. I 478.

2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strîns, ghemuit; contractat, crispat. Ne culcarăm unul lîngă altul, în lat; zgîrciți ca niște oameni legați, cum zice romînul, fedeleș, cu capul pe o ghiulea de fier, cu corpul pe alte două. BOLINTINEANU, O. 265. Cît îi ziulica de mare, șăd [la gherghef] cu trupu ghemuit și cu picioarele zgîrcite. ALECSANDRI, T. 937. (Prin analogie) Vîntul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor zgîrcite, risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. DELAVRANCEA, T. 165.