CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură "Purta barba castanie, parul lung, cu carare la mijloc, dat calugareste pe spate. Curat imbracat, intr-un soi de zeghe lunga, ca un anteriu, de aba taraneasca, alba; in picioare cu niste iminei rascroiti, prin virful carora ii ieseau degetele. Ce izbea insa la el, aproape te infricosau, erau ochii, mari, adinci, de culoarea alunei prajite. " Ciorba de bolovan poezie de Vasile Voiculescu |
Definiție din
ZÉGHE, zeghi, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Haină țărănească lungă (pînă la gleznă), împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase; ghebă. Cu căciula într-o parte, El pășește plin de fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală. IOSIF, vezi 98. Vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion. CARAGIALE, O. I 267. Un tînăr purtînd zeghea sîrbească ține mîna pe hangerul de la brîu. ODOBESCU, S. I 100. ♦ Haină făcută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă, sarică, cojoc. E tîrziu acum. În zeghe, Dorm doinașii din cavale; Cîte-o stea, căzînd de veghe, Spre culcuș își face cale. CERNA, P. 141. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie,- Variantă: zéghie (LESNEA, A. 111) substantiv feminin |