Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ZBRÁNCĂ substantiv feminin (Moldova, numai în expresie) A face zbranca = a da iureș, nimicind, prăpădind, distrugînd. O ucis la lifte păgîne, măi, și le-o tăiat lor capetele, și-o făcut zbranca prin ele, măi, de i s-o dus vestea. C. PETRESCU, O. P. II 117. A da (cuiva) zbranca = a îndepărta pe cineva de la sine, a izgoni. Dacă-i copilul meu, sîngele meu, cum l-aș trimite la pod: pînea ceea mi-ar arde gîtul. Asta s-ar chema să-i dau zbranca. CONTEMPORANUL, VII 388.
