Ce înseamnă zăbăvi?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "zăbăvi": slava zabaviti, a împiedeca

" Ma gasesti pe c�mp nebuna,
Dar de-i zabovi un an,
Ma gasesti neagra bustean."
Cantece de peste Olt poezie de Grigore Alexandrescu

"Dau sa le aprind, nu nimeresc firele si
Noana zice sa nu mai zabovim, sa mergem asa.
O luam pe unde fixasem, mergem pe vad, mergem, apa se facea adanca si ne lovim de-un bolovan. "
Noapte poezie de Nicolae Velea

ZĂBOVÍ, zăbovesc, verb IV.

1. intranzitiv A întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru, la săvîrșirea unei acțiuni; a lucra prea încet, a nu se grăbi. Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68. Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125. Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16.
♦ A sta pe loc așteptînd ceva, dînd cuiva răgaz să facă ceva. Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, despre 495.
       • reflexiv (Rar) Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C.

I. 161.
♦ tranzitiv factitiv A face pe cineva să întîrzie de la o acțiune, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215. Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93. Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97.

2. intranzitiv (Urmat de determinări locale sau temporale) A sta mai mult (sau prea mult) într-un locuțiune Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor

– zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140. Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44. Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398.
       • reflexiv (Rar) [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163.

3. reflexiv (Învechit) A-și întrebuința timpul, a se ocupa, a-și pierde verb reflexiv:emea (cu ceva). S-au mai văzut verb reflexiv:eodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323. Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe verb reflexiv:eun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39.

– Variantă: (Moldova) zăbăvi (SBIERA, P. 268, CREANGĂ, P. 263) verb IV.